Gras, tuns și frezat
Am mai vorbit aici despre faptul că americanii sunt proști. O chestiune indubitabilă. Un alt lucru de necontestat, deoarece este demonstrat statistic, este faptul că sunt grași. Într-atât de grași încât însăși Prima Doamnă a Americii a început o campanie pro-mișcare și, desigur, anti-obezitate. Foarte frumos, nu? Singura problemă ar fi că Michelle Obama are un fund cât Texasul. Țopăielile ei televizate par mai degrabă niște dezastre naturale japoneze decât mișcări de fitness. Ei, și așa mi-am dat eu seama la ce grad de obezitate au ajuns americanii: sunt atât de îngrozitor de grași încât oamenii normal de grași au ajuns să fie modele și să țină conferințe despre nocivitatea colesterolului.
Atât de nasoală este problema încât americanii au întocmit centre de cercetare dedicate exclusiv tratării obezității. Centrul US Johns Hopkins, de exemplu, care a descoperit că există grăsime bună, pe care au numit-o maro, și grăsime proastă, căreia îi zic albă. Și, pe măsură ce înaintezi în vârstă, grăsimea maro este înlocuită cu grăsime albă. Ei, ei cică au descoperit că suprimarea (sau sugrumarea, nu știu exact) unei anumite proteine poate transforma grăsimea albă în grăsime maro, adică poate slăbi subiecții.
Cam cât de tembelă vi se pare chestia asta? Băi, știți ceva? Vreți să slăbiți? Încercați să mâncați mai puțin. Serios. Mâncați ce vreți voi și când vreți voi, dar ceva mai puțin. Băgați carne, ciocolată, cartofi prăjiți, bere, ce vreți voi. Dar nu vă îmbuibați și o să trăiți bine. Ah, n-ar strica și niște sport. Scoateți-vă fundurile din Clio-uri și mergeți un pic pe jos, dacă la vreun sport nu v-au născut mamele talentați. Nu fiți nesimțiți, cam asta e teoria. Concluzia la care institutul Andreis Manțog a ajuns după ani de zile de experiențe efectuate pe femei cu celulită. Poftă bună!