Decizia Curţii internaţionale de justiţie în cazul Kosovo a  dat apă la moară unui popă nebun care ne reprezintă din nefericire în Parlamentul European. Laszlo Tokes, căci despre el este vorba, a lansat rapid îndemnuri belicoase de kosovizare a ţinutului secuiesc, lucru care nu ne mai miră, popa făcându-şi din problema secuiască un fel de crez de viaţă.

Ce ne miră este faptul că Tokes a folosit decizia Curţii pentru a-şi susţine nebunia, deşi presupun că nici măcar n-a citit-o din moment ce n-a sesizat că Înalta Curte internaţională n-a analizat legalitatea formării statului judeţ Kosovo, ci doar legalitatea declaraţiei de independenţă. Curtea a dat un răspuns la o întrebare pusă de ONU, care la rândul său formulase întrebarea la cererea Serbiei făcută în urmă cu aproape trei ani. Deci să fim clari: Curtea nu a analizat legalitatea existenţei statului Kosovo, existenţă care rămâne pe mai departe nelămurită de un for internaţional, chiar dacă majoritatea statelor lumii s-au grăbit să-l recunoască.

România este unul din puţinele state care n-a recunoscut existenţa statului Kosovo şi spre binele nostru nici n-ar trebui s-o facă vreodată, chiar dacă doar din prietenie faţă de Serbia care de-a lungul timpului ne-a asigurat cea mai sigură graniţă din câte avem! Însă decizia Curţii a însemnat pentru kosovari o lovitură mediatică puternică ce repune problema dureroasă pe tapetul discuţiilor internaţionale. Acest Kosovo este parte integrantă dintr-un stat suveran şi independent al Serbiei, chiar dacă musulmanii albanezi s-au înmulţit demografic datorită culturii lor de a avea 10 copii.

Neinspiraţia sârbilor a fost că au căzut în capcana internaţională a "genocidului" în acea regiune, deportări regizate pe criterii etnice etc. În acea perioadă kosovarii, în frunte cu Hacim Taci, actualul "prim ministru", şi-au îndemnat albanezii să plece din case în grabă sub ameninţarea că urmau să fie exterminaţi de sârbi. Regia  şi scenariul care s-au derulat în Kosovo au fost semnate de altcineva decât de Serbia. Dar asta este o altă poveste care poate va putea fi spusă vreodată aşa cum s-a întâmplat cu adevărat! 

Războiul dintre creştini  şi musulmani care a culminat cu înfiinţarea statului judeţ Kosovo a creat precedente periculoase în Balcani, zona supranumită "butoiul cu pulbere" din Europa, însă SUA testează limitele sârbilor care din fericire au încă ceea ce noi am pierdut demult, demnitate şi orgoliu, şi care se aşează la masa de negocieri a Noii Ordini Mondiale pentru orice, însă numai pentru divizarea tării lor nu.

Din nefericire acest lucru este catalogat ca naţionalism, un cuvânt care de ceva timp a căpătat conotaţii negative, deşi în concepţia mea naţionalismul este cel care poate ţine un stat în viaţă atunci când existenţa lui este ameninţată! Poziţia României faţă de agitaţia Kosovo merită remarcată şi felicitată. În sfârşit, într-o problemă atât de dureroasă avem şi noi o poziţie corectă şi foarte clară!

Ceea ce s-a întâmplat în Kosovo, stat artificial creat de americani pentru a distruge Iugoslavia, ultima putere din Europa de Est care li se împotrivea, este similar cu ceea ce au făcut ruşii în Transnistria. Şi dacă nu ne place ce au făcut ruşii în Transnistria este normal să nu ne placă nici ce au făcut americanii în Yugoslavia!