Odată cu condamnarea lui Cătălin Voicu se încheie un ciclu din  viața societății românești, acela în care a început și s-a desăvârșit subjugarea sistemului de justiție de către indivizii care gravitează în preajma funcțiilor importante din stat și care aparțin politicului. Deși plutonier în armată la începutul carierei sale, Voicu a avansat pe principiul napoleonian conform căruia fiecare soldat poartă în raniță bastonul de mareșal și în doar 20 de ani a ajuns general al armatei române, habar nu am cu câte stele. Aciuat în preajma lui Ion Iliescu, care deși s-a hotărât mai demult să moară sărac, a privit cu nepăsare cum cei din jurul său se îmbogățesc fără măsură și fără lege, Voicu a dezvoltat un sistem mafiot care îngrozește prin amploare ,prin ierarhiile statale confiscate, prin sumele de bani vehiculate și prin tupeul cu care și-a clădit așa-zisa carieră de militar cu cel mai înalt grad, fără a depăși condiția de analfabet psihic, condiție care i-a dat curajul de a se considera „nașul” infractorilor milionari în euro.

Voicu n-a avut nici un fel de limite și nici un fel de frică. Nici măcar teama că va crăpa din cauza osânzii în care s-a cuibărit  transformându-l într-un monstru biped care-și târa hoitul în cele mai înalte instituții ale statului, în care-și racola atât clienții, cât și subordonații ce-i îndeplineau ordinele mai ceva decât negrii de pe plantațiile de bumbac. Fără partidul care l-a făcut senator și care i-a permis chiar și după ce a fost condamnat de prima instanță de judecată să voteze legile statului român, pe care l-a batjocorit violându-i instituțiile, Voicu n-ar fi fost nimic. Ar fi ieșit la pensie ca plutoner, așa cum i-au hărăzit lui ursitoarele la naștere, de nu s-ar fi întâmplat ca Dracu să-i schimbe destinul pe parcurs…

Dacă o singură dată PSD s-ar fi lepădat de el când doar își începuse cariera infracțională, cred că omul s-ar fi oprit speriat. Dar, în condițiile în care la partid se știa deja că dacă ai o problemă cu justiția te scapă Voicu, iar mulți dintre cei care aveau l-au apelat, atunci ce să mai zici… Pot să zic doar că PSD-ul, sau mă rog oamenii importanți din acest partid, care știau de mașinațiunile lui Voicu, prin nepăsarea manifestată,  a pierdut ocazia de a recupera un om pe care în loc să-l salveze l-a încurajat și l-a băgat la pușcărie. M-aș fi așteptat ca Voicu, după ce probleme a rezolvat și pe câți bani a făcut-o, să-și primească pedeapsa cu demnitate și cu lejeritate, mai ales că în asemenea cauze cred că personajele sunt familiarizate cu ideea că pentru încălcarea legii te paște oricând pușcăria. Ori pe el, după ce l-a condamnat, l-a apucat sângerarea… Cred că e o modă în PSD!