Era suspectă liniştea care se instalase odată cu investirea Guvernului Ponta. Mă şi miram ce s-o fi întâmplat cu premierul Ponta şi preşedintele Băsescu de nici măcar nu se mai înţeapă- De ce nu mai strigă nimeni “Jos Băsescu”- Cum de s-a maturizat brusc premierul care doar cu câteva săptămâni în urmă părea  al doilea duşman al preşedintelui, că primul a fost şi va rămâne Voiculescu….Recentele declaraţii publice făcute şi de o parte şi de alta ne-au adus unde ne obişnuiserăm, în mijlocul scandalurilor. Apropierea Summitului European din 23 mai a încins spiritele până la cota de fierbere pentru că premierului Ponta i s-a deschis apetitul de reprezentare  a ţării, ca şi când ar fi preşedinte, deşi funcţia asta i-a rezervat-o lui Crin Antonescu. Premierul vrea cu orice chip să reprezinte România la Bruxelles, să fie pe strapontină, să vadă tot mapamondul că s-a schimbat boierul, nu e cum îl ştim. La tinereţea lui e de înţeles. Numai că atributul  de reprezentare a ţării îi revine preşedintelui pe care nu-l văd în stare să renunţe la el nici chiar de dragul armoniei care începuse să fie de-a dreptul suspectă. Deocamdată, premierul spune că va discuta cu preşedintele să vadă care dintre ei se duce la Summit, dar el se duce sigur iar consilierul preşedintelui, Iulian Chifu, declară că preşedintele se duce sigur şi dacă premierul vrea să se plimbe poate să o facă. Prima discuţie dintre cei doi pe această temă n-a dus la nici un rezultat, fiecare dintre protagonişti menţinându-se pe poziţie, fapt ce l-a determinat pe consilier să ameninţe cu tranşarea problemei la Curtea Constituţională. Mai mare râsul! Şi aşa, de mult timp încoace am avut impresia că de condus a condus Curtea Constituţională ce a fost nevoită să se pronunţe pe tot felul de  lucruri  revendicate când de putere când de opoziţie. Pentru că Summitul anunţat riscă să devină arena în care să ne mai facem o dată de râs, ar trebui precizat că, în contextul în care România a devenit ţara în care guvernele cad o dată la două luni, cea mai stabilă instituţie în stat este Preşedinţia, fapt pentru care reprezentarea externă ar trebui să fie lăsată preşedintelui, aşa cum spune şi Constituţia şi aşa cum este practica în UE. La întâlnirile Consiliului Europei ţările sunt reprezentate de premieri acolo unde  statele sunt monarhii. N-o să vedeţi regina Olandei că-şi pune coroana  pe cap şi vine la Bruxelles să discute soarta Greciei! Tot premierii sunt cei care reprezintă statele acolo unde preşedinţii nu au astfel de atribute prin constituţie, aşa cum este în Italia sau Germania. Aşa că nu văd de ce ţine cu tot dinadinsul premierul Ponta să dea naştere la un nou scandal, în condiţiile în care forţarea Constituţiei nu ar avea decât logica de a-l determina pe preşedinte să accepte un rol decorativ. Cred că Ponta vrea prea mult într-un timp prea scurt uitând de fapt că este premier printr-o manevră şi nu ca rezultat al alegerilor electorale în urma cărora ar fi obţinut o majoritate ce i-ar fi conferit legitim acest titlu.