Două gorjence implicate acum un an și jumătate într-un scandal ce a dus la arestarea preventivă a unui consătean de-al lor, pe care l-au acuzat de crimă, au fost condamnate acum, la rândul lor, pentru mărturie mincinoasă. Carmen Safta și Mariana Gheorghe le-au spus anchetatorilor că un vecin de-al lor, Costel Mornea, ar fi comis o crimă.

Declarațiile au fost făcute în timpul cercetărilor ce vizau moartea soțului lui Carmen Safta, bărbatul fiind găsit pe stradă, fiind considerat victimă a unui accident rutier, șoferul fugind de la fața locului. Zile în șir polițiștii au căutat atunci un șofer care ar fi putut comite nenorocirea, însă fără succes, cele două hotărând să le „mărturisească” oamenilor legii că, de fapt, bărbatul a fost omorât cu sânge rece. Așa a ajuns Mornea pentru 9 zile în spatele gratiilor, eliberarea lui fiind generată tot de faptul că femeile și-au recunoscut minciunile. Așa au procedat și acum în fața instanței, acuzațiile de mărturie mincinoasă aducându-le ambelor condamnări cu suspendare.
„Condamnă inculpata Gheorghe Mariana la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani (…) Pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Primăriei Bărbăteşti, jud.Gorj, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare” au stabilit judecătorii, o pedeaptă ceva mai grea, dar tot cu suspendare, primind şi Carmen Safta.
Carmen Safta, soția mortului, va trebui să presteze și 120 de zile de muncă în folosul comunității la Primăria Jupânești, verdictul dat de magistrați nemulțumindu-l profund pe Costel Mornea. Omul a fost părăsit de toți cunoscuții săi din cauza acuzațiilor de crimă ce i-au fost aduse, el spunând că niciodată nu va mai fi privit ca un cetățean onest. „Nenorocitele astea două sunt două bețivance cărora nu le-am dat la pomana răposatului să bea cât vor ele și de aia au mințit la Poliție. Ca să vedeți unde se poate ajunge, eu atunci dorind doar să ajut la înmormântare, mai ales că îl știam pe cel decedat și mă ajutase de multe ori la muncă. Aveam familie atunci, aveam vite, gospodărie, acum am pierdut totul din cauza lor. Soția și copiii m-au părăsit, satul mă știe în continuare de criminal, iar eu am ajuns să trăiesc din strânsul bureților prin pădure, că îmi vine să îmi iau viața aici și să nu mai știe nimeni nimic de soarta mea. Cum să le condamne domnule la muncă în folosul comunității, că atunci când le-a întrebat judecătorul dacă sunt de acord să presteze așa ceva ele nici nu știau ce e aia? Eu sper ca decizia să nu rămână așa, pentru că nu mi se pare normal ca minciunile lor să mă bage pe mine după gratii, să îmi termine viața pur și simplu, iar ele să își vadă mai departe liniștite de viața lor. Nu mi se pare normal deloc ceea ce se întâmplă”, spune Mornea.