A început să-mi pară rău de grevişti. Pe bune, până acum dansau pinguinul pe la Bucureşti şi mă simţeam obligat să râd de ei. Acum însă le-a ajuns cuţitul la os şi sunt mult mai credibili când urlă de foame. Nici eu nu-mi pot imagina cum poate trăi cineva cu 600 de lei în oraşul ăsta. Nu vă supăraţi pe mine, dar mi-e greu să înţeleg şi cum poate trăi cineva cu 2000 de lei timp de o lună, la ce scoruri sunt prin capitală. Şi nu, nu mă refer la oameni cu rate la bancă. De ăia mă mir că trăiesc în general, la cât de corecte şi loiale clientului sunt băncile în general.

Pe de altă parte, îi cred şi pe Băsescu şi pe Boc când spun că n-au bani. Că au fost incompetenţi şi din cauza asta n-au, cum susţine opoziţia, e foarte posibil. Dar, la acest moment, e irelevant, mai ales că au avut şi ceilalţi şansa să-şi demonstreze capacităţile. Aş vrea să-l aud pe unul care să pună capăt certurilor ăstora neaducătoare de nimic bun şi să spună: ”băi, haideţi să fim oameni serioşi, ce dracu'- Indiferent cine ar fi la putere, tot rău o s-o ducem, că nu suntem nici unii buni de nimic. Dar haideţi măcar să ne asumăm faptul că suntem proşti şi să vedem ce putem face fără să ne mai certă între noi!”. Deci nu contează de ce nu sunt bani, ideea e că nu sunt. Ceea ce pune Guvernul într-o imposibilitate moromeţiană de a plăti suplimentele angajaţilor de la finanţe, de pildă. ”Eu ţi-aş da suplimente, angajatule, dar dacă n-am...-!”. Şi-apoi Guvernul se scarpină-n cap şi ridică din umeri. Variantă cinic-liberală ar fi disponibilizarea masivă. O susţin, deşi comunistului din mine (n-am ajuns încă la 30 de ani) i-ar părea rău după oamenii lăsaţi pe drumuri. Dar cred că într-o societate normală afectată de criză oamenii competenţi câştigă cât să-şi poată întreţine familia, în timp ce aceia incompetenţi mor de foame. Asta e viaţa. Selecţie naturală, dacă vreți. Nu mă încălzeşte cu nimic că milioane de oameni trăiesc la limita subzistenţei. Şi cred că nici pe ei. Păstrează-i pe cei buni, iar pe cei slabi lasă-i să mai muncească şi în Franţa şi Italia, printre raioanele magazinelor-

Îmi pare rău, deci, de bugetarii cu foamea-n gât, dar până nu vor înţelege că sunt prea mulţi ca să fie bine plătiţi, o să moară cu dreptatea-n mână. Şi nu numai cu dreptatea, dacă ne uităm la ce are de gând Guvernul să le dea.