Dependențele sunt boli grele. Nu mă refer la alea fizice neapărat (alcool, tutun, droguri), deși e clar că nici alea nu-s prea plăcute. Dar cele psihice pot fi mult mai variate și acoperă cam orice activitate care-ți oferă, fie și măcar pentru câteva clipe, plăcere. Privarea de obiectul dependenței duce de obicei la manifestări neplăcute atât pentru persoana dependentă, cât mai ales pentru cei din jur. În cele două cazuri despre care vom vorbi, sevrajul duce, în primul rând, la o uluitoare imbecilitate.
Traian Băsescu și Victor Ponta au fost șmecheri. Amândoi, aș zice, și-au depășit cu mult șansele în viață, în sensul că dotările domniilor lor intelectuale și de personalitate nu ar fi trebuit să-i facă, în mod normal, capabili să conducă altceva în afară de niște scări de bloc. Cu toate astea, au fost primul, respectiv al doilea om în stat, pentru o bună perioadă chiar în același timp.
Acum, sunt destul de fraieri. Comparat cu ilustrul trecut, sunt chiar extrem de fraieri. Stau ca niște babe proaste pe Facebook și bat din tastatură (nici măcar din gură). De obicei abordează subiecte tăioase și fac tot posibilul să ia poziții scandaloase, dure, tăioase. Sunt niște trolli un pic mai celebri. Deci, în general, postează tâmpenii sharuite molcom de tot mai puținii talibani, dar de care toți ceilalți râd pe înfundate.
Nu întâmplător, mesajele și stilurile celor doi foști șmecheri, actuali mari fraieri, deseori își găsesc puncte comune.
În esență, și Băsescu și Ponta sunt niște golani nesimțiți. Ceea ce, să ne înțelegem, nu e neapărat un lucru rău. Pentru ei, e chiar foarte bine. Pentru că, amândoi fiind un pic cam greuți de căpșor, altă șansă să ajungă mari mahări nu aveau, așa că și-au dezvoltat (ca să nu zic că și-au perfecționat sau chiar că au dus-o la rang de artă) golănia nesimțită.
Dacă încă îi urmărești pe Facebook (singurul loc unde mai au impresia că sunt relevanți), te-aș sfătui să n-o mai faci. Nu-i ajuți nici pe ei, nu te ajuți niște pe tine. Pe ei nu-i ajuți pentru că încă le creezi iluzia că ar mai conta pentru cineva sau (mai grav) pentru țară, iar pe tine nu te ajuți pentru că nu e nici vreo laudă, nici vreun avantaj, să stai cu ochii pe două figuri triste măcinate de frustrări.
Știm, știm, Traiane & Victore! Ați fost unul cel mai tare președinte, altul cel mai tare premier. Cum să nu?! Știe toată lumea doar... (ironie). Acum luați-vă premiile și diplomele și marș acasă, că noi avem treabă.