Călătorind spre nicăieri

Ineficienţă, imaturitate, capitalism falimentar, nepăsare, imitaţie, şmecherie, dezechilibru, inegalitate, fraudă, egoism, inerţie... Ce se mai aşteaptă- Ce mai este de văzut- Dar de vândut- Ce se mai cumpără- Unde este nicăieri?

Nimeni nu ştie, deşi toţi cred că nicăieri nu înseamnă departe. De fapt, nu mai înseamnă mare lucru. Eşti ridicol să crezi că vei găsi drumul. Nu ai nicio şansă dacă nu rezolvi ceea ce ţi se cere... Şantajabil, nu vezi drumul, ţi se arată doar calea. Este acel nicăieri pe care l-ai râvnit, ca pe proprietatea materială şi intelectuală a propriei persoane. Ţine de o anumită „demnitate“ să mergi încotro ţi se arată, atâta vreme cât eşti nimeni. Când eşti cineva (dacă te ajută careva) ai posibilitatea să schimbi identitatea. Dintr-o dată, tu cel fără-de-nume, tu căutătorul de nicăieri, ai devenit un nume... Niciodată numit. Eşti mereu acela, pe care îl caută doar unii, dar pe care îl iubesc toţi. Nici n-ai visat că vei câştiga, deşi n-ai pariat pe nimic. Te-au ajutat arlechinii, măscăricii, saltimbancii. Îi recunoşti uşor. Au suflet amputat şi caracter într-o continuă deformare. Gravi, niciodată prinşi pe picior greşit, îţi schimbă numele, îţi modifică locul naşterii, atentează chiar şi la vârsta pe care ţi-o aniversează cei apropiaţi. Eşti al lor. Şi dacă ai vrea, nu ai putea să-i elimini din acest peisaj al provinciei în care tot ceea ce se întâmplă ţine de nicăieri. E dureros pentru tine să treci din nicăieri... în nicăieri. Te aşteaptă suficienţa, laudele, şantajul şi ce-or mai vrea cei care te-au ajutat să devii un nimeni.

Vizualizări: 93

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: