Cu emoții și o inimă plină de curaj, o fetiță din Târgu-Jiu a pășit pentru prima dată în curtea școlii. Povestea ei nu este una obișnuită, este o poveste despre luptă, speranță și o victorie pe care puțini o înțeleg cu adevărat.

Amina Maria, cunoscută afectuos drept "Degețica", a înfruntat în ultimii ani provocări uriașe legate de sănătate. A fost o luptătoare încă de mică, iar fiecare pas al dezvoltării sale a venit cu sacrificii, emoții și multe momente în care părea că drumul se va opri. Însă cu sprijinul mamei ei și al comunității, fetița a demonstrat că nimic nu este imposibil atunci când ai credință și nu renunți.

După ani de tratamente, temeri și incertitudini, Amina a ajuns acolo unde mulți nu mai îndrăzneau să spere: în prima zi de școală, cu ghiozdanul în spate și un zâmbet care topea orice urmă de teamă.

„Am promis soartei că vom reuși, și am reușit. Astăzi, Amina nu este doar o fetiță care începe școala, ci o inimă mică ce a demonstrat că visurile devin realitate atunci când nu încetezi să crezi”, a transmis mama ei, profund emoționată, într-o postare care a stârnit valuri de reacții pe rețelele sociale.

Atmosfera din curtea școlii a fost copleșitoare. Emoțiile părinților, agitația copiilor și privirile pline de speranță s-au transformat într-un adevărat moment simbolic pentru Camelia, mama Aminei. În fața microfonului, când numele fetiței a fost strigat pentru a păși în careul clasei pregătitoare, timpul parcă s-a oprit.

„Mi-am dorit cu toată ființa ca ea să fie aici, să pășească cu pași mici în această lume, dar în același timp simțeam un instinct puternic de a fugi. Știam că nimic nu va mai fi la fel după acest moment – că un prag invizibil se crease între copilăria ei protejată și viața reală, plină de provocări.

Vocea răsună brusc, tăind aerul:
— Maracu Amina Maria!

Și atunci am pășit spre careu, fiecare pas o luptă între frică și hotărâre. Într-o fracțiune de secundă, mi s-a derulat întreaga viață prin minte – momentele de protecție, grijile, temerile și iubirea care mă ținuseră până acum. Mă rugam doar să nu clachez, să rămân verticală, să fiu mândră de mine și de ea. Și am reușit.

Sentimentul care m-a cuprins era un amestec ciudat de bucurie și teamă. Toate privirile erau ațintite asupra noastră, iar mititica radia de fericire, zâmbetul ei fiind ca un far care alungă orice umbră de teamă. Aș fi vrut să-i spun că de acum înainte nu voi mai putea să o protejez în același fel, că va trebui să înfrunte singurică adevărata ei luptă… dar am păstrat cuvintele în mine, lăsând clipa să rămână pură și magică.

„Am plâns când v-am văzut”, mi-a spus o doamnă cu lacrimi în ochi. Și eu plângeam. În mine, sufletul urla – bucurie, frică, teamă – toate amestecate într-un vârtej greu de controlat. Simțeam că am câștigat, dar ce anume nu-mi era clar. Știam că Degețica mea nu va mai fi complet protejată. Știam că aici începe adevărata ei încercare, prima întâlnire cu lumea în care va trebui să cadă și să se ridice singură.

Și așa a fost.
La finalul zilei, cu sufletul încă bătând nebunește, am mers să o iau de la școală. Doamna, cu voce caldă și calmă, mi-a spus:
— A căzut de pe scaun… nu are stare deloc!

Am zâmbit amar. Și am gândit în tăcere:
— Și va mai cădea, doamna învățătoare… pentru că așa este Degețica mea.

Cade, dar se ridică. Mereu”, a mărturisit într-o postare emoționantă, Camelia, mama Aminei.

Amina este mai mult decât un copil care merge la școală – este un simbol al rezilienței, un exemplu al puterii unei mame și al solidarității unei comunități. Mămici din Târgu-Jiu, dar și oameni cu suflet mare, au răspuns apelului de sprijin făcut de familie în momentele grele. 

Fetița încă urmează tratamente, iar orice ajutor este binevenit pentru aceasta și familia sa.

Pentru mulți copii, prima zi de școală este o etapă firească. Pentru Amina și mama sa,  a fost un vis devenit realitate.
Iar pentru cei care o cunosc, fiecare pas al ei este o minune.