În plin sezon al concediilor, atunci când călătorești și descoperi locuri pitorești și atracții turistice inedite, când înoți și petreci zile întregi pe plajă, soarele pare să îți fie cel mai bun prieten. Însă în euforia vacanței, expunerea la soarele arzător în orele de vârf este o adevărată capcană. 

Căldura extremă poate deteriora celulele, degrada proteinele și afecta ADN-ul. Sistemul nervos central depune eforturi considerabile ca să coordoneze reglarea temperaturii corpului când afară sunt peste 40 de grade și să prevină vătămările. Hipotalamusul, o regiune a creierului responsabilă cu multe funcții corporale, monitorizează și stabilește temperatura centrală a corpului.  

Celulele corpului uman funcționează optim într-un interval relativ îngust de temperaturi, mai exact 36,7 – 37,5 grade Celsius la o persoană sănătoasă. Dacă organismul acumulează mai multă căldură decât poate elimina, temperatura internă depășește această limită critică și se instalează insolația.  

Insolația de efort  apare de obicei ca urmare a suprasolicitării fizice în condiții calde și umede, în doar câteva ore. Pe de altă parte, insolația non-efort, cunoscută și sub denumirea de insolație clasică, poate să apară din cauza vârstei sau a unor probleme de sănătate preexistente, dezvoltându-se în decurs de câteva zile. 

Potrivit lui Thomas Clanton, profesor de fiziologie aplicată și kinesiologie la Universitatea din Florida, expunerea la căldură extremă poate declanșa o gamă variată de probleme, de la epuizare termică la insolație. Pe întregul spectru al afecțiunilor asociate căldurii, pot să apară leziuni de diverse grade la nivelul organelor interne.  

În timp ce epuizarea termică te face conștient de disconfortul intens, dar încă îți permite să gândești clar, insolația poate duce la pierderea stării de conștiență, delir, pierderea controlului motor și o capacitate de reacție sever limitată.  

Din punct de vedere clinic, o persoană este diagnosticată cu insolație dacă are o temperatură mai mare de 40 de grade, alături de simptome ale sistemului nervos central. Insolația afectează profund creierul prin mai multe mecanisme critice. Odată ce temperatura corpului ajunge la un nivel extrem, inima poate deveni suprasolicitată, ducând la o circulație sangvină inadecvată către creier și alte organe. Această lipsă de oxigen poate cauza leșin. 

La temperaturi de aproximativ 40 de grade Celsius, bariera hemato-encefalică, care protejează creierul de substanțe nedorite din sânge, începe să se deterioreze. Aceasta permite intrarea de proteine și ioni dăunători în creier, declanșând adesea inflamații și afectând funcționarea normală a acestuia. Pe măsură ce temperatura crește, proteinele din celule pot începe să se denatureze, ceea ce duce la moartea celulelor.