Revolta moldovenilor îmi e puţin neclară. Am văzut comparaţii cu revoluţia din 1989. Nu le înţeleg. Atunci, măcar părţile erau clare. Acum, nu se ştie exact cine anume se revoltă şi împotriva cui. După rezultatele alegerilor, se revoltă o minoritate. Cu toată mândria noastră naţională, trebuie s-o recunoaştem: e ca şi când la noi s-ar revolta votanţii PNL. Că tovarăşii comunişti au furat alegerile în Moldova, asta e o altă discuţie. Avem oameni, chiar politici, care susţin că şi la noi se fură alegerile la fiecare patru ani. Le-or fi furat şi ei, dar tot nu le-a dat 99,9%, cât într-o dictatură normală, sănătoasă, care să justifice sau chiar să impună o revoluţie. După părerea mea, acţiunea tinerilor moldoveni, dublată români sau de studenţii de peste Prut care studiază în România, e, deşi incitantă şi admirabilă, sortită eşecului. Şi, dacă se va lăsa cu vărsare de sânge, va fi cu atât mai rău. Măcar noi nu am ştiut exact cine a tras în noi, dar am ştiut cu precizie pentru ce ne-am expus piepturile.