Poveste emoționantă cu final fericit. Voluntarii de la Asociația Sufletului, din Rovinari, au făcut fericiți sute de oameni pe care nici nu-i cunosc. Au ajutat un preot să construiască o sală de mese modernă. Aceasta funcționa într-un fost grajd. Acolo mergeau și câte 300 de oameni și găseau mereu o porție de mâncare caldă, haine și o vorbă bună. În câteva zile, zeci de voluntari au dat o mână de ajutor și i-au îndeplinit visul preotului.

Asociația “Glasul Sufletului” din Rovinari face fapte bune de câțiva ani, dar acum a făcut fericiți sute de oameni.

Cristina Lia, cea care a fondat asociația, a mărturisit cum a început cel mai recent proiect de suflet al voluntarilor și cum au ajuns la un preot din Dolj. În primă fază, să doneze haine, apoi să înceapă un proiect mult mai ambițios.

“Noi ajungem unde ne duce Dumnezeu. Aici, aveam duba plină cu donații și trebuia să o ducem în altă parte, la altă parohie, dar nu ne-au mai răspuns la telefon o zi întreagă. Am zis apoi să o ducem în altă parte. Așa am aflat despre părintele Flavian. Foarte multă lume se duce acolo. Le dă mâncare, haine tuturor oamenilor care se duc la el. Am decis cu voluntarii să mergem la dânsul. Mi-am dat seama din prima că parcă el ne aștepta. Mi-a zis doar atât: „Da, copiii tatei, eu sunt aici. Vă aștept!”. Este în județul Dolj. Când am intrat acolo, era un grajd, iesle, era tot cum era pe vremuri”, a spus Cristina Lia.

Rovinăreanca ne-a spus și ce a impresionat-o mai mult. Momentul în care a aflat că acolo vin sute de oameni și găsesc, pe lângă o vorbă bună, mâncare și haine. Atunci a decis că sala de mese improvizată în grajd trebuie să fie transformată într-o sală modernă, curată și primitoare. Și a reușit după aproape o săptămână de muncă de dimineața până seara și cu ajutorul a zeci de voluntari și oameni care au donat bani ori materiale de construcții.

„300 de oameni au mâncat dintr-un coș de pâine și șase borcane de dulceață. Am rămas impresionată. Este un părinte foarte muncitor, muncește mult acolo. Are patru copii care stau cu soția la Craiova și părintele locuiește acolo, la biserică. Nu poate să plece de acolo. Stă într-o cămăruță acolo, că vin oameni mulți la el. Sacrificul lui m-a făcut să lupt pentru visul lui. Acolo există mereu mâncare gătită, haine pentru cine are nevoie. E un om de sacrificiu. Am lucrat opt zile acolo, de dimineața până seara. Sunt 170 de kilometri până la el. A fost de muncă. Am turnat șapa, am pus gresie, faianță, cineva ne-a dat materiale pentru pereți, am făcut acoperișul. Era doar o plasă de umbrire acolo. Nu era acoperiș. S-a făcut o sobă, s-a băgat apa curentă, canalizare, s-a cumpărat mobilierul de inox. Cineva din Germania ne-a ajutat. Totul a fost pus nou. Dumnezeu a făcut totul și noi am fost echipa lui”, ne-a mărturisit Cristina Lia.

Galerie foto