Mai-marii lumii reuniţi în Canada nu s-au înţeles asupra modului în care omenirea poate să fugă de criză. Opiniile diferite ale Europei şi ale Americii generate şi de orgolii nesfârşite n-au ţinut cont nici măcar de faptul că lumea arabă şi China nu par atinse de nimic. Americanii cred că Europa nu procedează bine atunci când îşi impune măsuri de austeritate şi ei continuă să se lăfăie deşi n-o mai fac demult pe banii lor. Măsurile luate în Europa li se par de om zgârcit pentru că niciodată America n-a fost nevoită să-şi numere banii din pungă. De la reuniunea de la Toronto se aştepta o punere de acord asupra taxării băncilor, operaţiune care europenilor li se părea îndreptăţită având în vedere că au făcut profituri uriaşe atunci când în lume a fost bine, iar acum ar trebui să fie solidare cu omenirea căreia îi este rău. Nici asupra acestui punct nu s-a ajuns la un numitor comun rămânând ca fiecare ţară să se descurce cum poate şi cum o taie capul. Preşedintele american Barack Obama s-a dat tare la China cerându-i să contribuie la reechilibrarea economiei mondiale în condiţiile în care America e datoare vândută Chinei. Pentru că s-a săturat să-şi vadă piaţa cotropită de China, Obama a izbucnit: "Nici o naţiune nu trebuie să creadă că drumul spre prosperitate este pavat cu exporturi către America. După ani de îndatorare foarte mare America nu poate şi nu va plăti pentru a asigura prosperitatea lumii", a avertizat liderul de la Casa Albă. De fapt preşedintele american a vrut să-i bată obrazul Chinei pentru faptul că nu permite relaxarea ratei de schimb a yuanului favorizând  exporturile. Deşi nimeni nu a pronunţat numele Chinei ca ţintă a atacului lui Obama ruşii prezenţi şi ei la Toronto s-au grăbit să pârască dând pe surse informaţia conform căreia China ar fi  făcut intervenţii serioase pe timpul Summitului pentru a nu i se tipări numele în documentul final. Pentru SUA este cam târziu să dea lecţii Chinei şi să mai şi aibă pretenţia să fie luată în serios. Peste jumătate din cei aproximativ o mie de miliarde de dolari cât au "băgat" SUA în industria lor financiară, ajutoare de stat, sunt bani împrumutaţi de la China. În plus, China exportă în toată lumea şi are o piaţă internă din ce în ce mai mare. Rolul SUA pentru China, deşi încă este mare, scade permanent. SUA trăiesc cu iluzia că nu are importanţă că sunt cea mai îndatorată ţară din lume şi continuă să  arunce cu bani în stânga şi în dreapta (războaie ce nu pot fi câştigate, ajutoare şi sisteme sociale enorme pentru emigranţi ilegali, cea mai puternică armată din lume, etc etc.).Şi astea toate din bani împrumutaţi. Pe americani îi împrumută toată lumea pe noi….