Producția de fructe va fi slabă în acest an în mai multe zone ale Olteniei, astfel că amatorii de țuică nu prea vor avea din ce să o facă. O variantă ar fi țuica din sfeclă.

Țuica din sfeclă de zahăr este o băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea zaharurilor din sfeclă, un proces diferit față de cel folosit pentru țuica tradițională din fructe, cum ar fi prunele. Deși ambele produse sunt băuturi distilate, materia primă, gustul, procesul de fermentație și scopul inițial al culturii din care provin sunt semnificativ diferite.

Pentru a produce țuică din sfeclă de zahăr, se începe prin spălarea și tocarea sfeclei. Aceasta se fierbe sau se zdrobește pentru a elibera sucurile dulci, bogate în zaharoză. Lichidul rezultat se strecoară și se colectează pentru fermentare. Deoarece sfecla nu conține în mod natural drojdii fermentative, se adaugă drojdie de bere sau drojdie specială pentru fermentație alcoolică, pentru a transforma zaharurile în alcool.

Procesul durează de obicei câteva zile până la două săptămâni, în funcție de temperatura ambientală și de concentrația de zahăr. După ce fermentația s-a încheiat, mustul fermentat este introdus în cazan și distilat, de obicei în două etape, pentru a concentra alcoolul și a îndepărta impuritățile.

Comparativ cu țuica tradițională din fructe, băutura obținută din sfeclă are un gust mai neutru sau chiar pământiu, mai puțin aromat.

Țuica din fructe beneficiază de aromele naturale ale prunelor, merelor sau perelor, care trec parțial în produsul final, oferindu-i o paletă aromatică complexă și adesea fructată. În schimb, distilatul din sfeclă este mai apropiat de un alcool tehnic sau de un spirt rafinat, și este uneori folosit ca bază pentru alte băuturi sau ca alcool industrial.

Un alt aspect important este scopul pentru care se cultivă materia primă. Fructele sunt, în general, crescute pentru consum alimentar și doar surplusul sau fructele mai puțin aspectuoase se folosesc pentru băutură. În schimb, sfecla de zahăr este cultivată masiv pentru extracția zahărului, iar producerea de alcool din ea este adesea o utilizare secundară, mai ales în perioadele în care zahărul nu este rentabil de procesat sau există un exces de producție.

În concluzie, deși ambele tipuri de țuică sunt distilate și pot conține un nivel similar de alcool, diferențele în materie primă, aromă și utilizare le separă clar. Țuica din fructe este o băutură tradițională cu un puternic caracter cultural și gustativ, în timp ce țuica din sfeclă de zahăr este mai degrabă o soluție tehnică pentru valorificarea unei surse bogate de zahăr.