După plantarea căpşunilor este necesar să efectuați o operațiune mai puțin obișnuită. După ce aţi avut grijă să înlocuiţi plantele care nu s-au prins cel mai important este ca prima inflorescenţă să fie ruptă. 

Mulţi se bucură că planta dă primele flori, şi nu le rup, dar acest lucru poate duce la epuizarea plantei, din cauză că se creează un dezechilibru între sistemul foliar şi cel radicular. 

Dacă rădăcina este destul de mare şi de viguroasă şi planta are 2-3 fruzuliţe şi are deja o inflorescenţă, planta va duce toată hrana şi energia în acea inflorescenţă. Astfel, nu va mai putea folosi din capacitatea ei pentru dezvoltarea următoarelor frunze şi nu va putea susţine producţia. Dacă lăsaţi ca planta să producă imediat după ce a fost plantată, se poate să aveţi o slabă diferenţiere de producţie în anul următor. 

Uneori, exact acea primă floare pe care o lăsaţi la început vă poate afecta, de fapt, producţia pe doi ani. De aceea, în plantaţiile noi de căpşun, trebuie rupte primele flori pentru toate plantele, indiferent dacă plantaţia a fost înfiinţată toamna, cu plante verzi, sau primăvara, cu stoloni.

Plantarea căpşunilor în sistem clasic se face fără bilonare, pe pământ plat. Unii cultivatori de căpşuni utilizează bilonarea, ca la cartof, ceea ce este greşit. La căpşun nu se face bilonare, nu se ridică pământul în jurul plantei, pentru că rădăcina este superficială şi, uneori, pământul se lasă după plantare şi rădăcina rămâne dezgolită şi se deshidratează.