N-am ştiut până n-am citit în presă că pentru „distinsul“ Stelian Tănase, om ce părea cult în cap, eram doar un biet grivei ce se uita cu limba scoasă şi urechile ciulite la principiile pe care le spoia pe pereţii studioului unde se întâlnea domnia sa, în văzul lumii, cu jomanfişistul de Cetate, Dinescu. Credeam că personajul face parte dintr-o lume aparte, ce a coborât printre noi muritorii pentru a ne lumina, chiar dacă pentru asta primea un pumn de dolari de la tatăl hoţilor, Vântu.

Ziceam că şi el trebuie să trăiască, dar nu mi-am închipuit nici o clipă că omul trăieşte în genunchi, dispus să-i sugă p… prin batistă hoţului, vorba mentorului său, care-i slăbea laţul din când în când dându-i impresia că-l stimează. După ce am citit stenogramele, acelea care au apărut în presă, am realizat că individul înfierat de Dumnezeu pentru a putea fi recunoscut uşor a creat cu minte-ai bolnavă un întreg bordel al intelectualilor şi politicienilor dispuşi să se prostitueze mai ceva ca pe centură. Deosebirea dintre el şi vechile matroane este una morală, dacă poate fi ceva moral în acest caz; în timp ce ele ţineau la locatarele stabilimentului, ferindu-le şi apărându-le de excentricităţile consumatorilor, Vântu le rânduia la organul său genital, care după ce a fost gustat chiar şi prin batistă de atâta lume ar trebui să fie acum ferfeniţă de cât de des i-a fost „consumat”.

La vremea potrivită am scris că Geoană, al doilea om în stat acum, este doar o marionetă şi că ajungerea lui în postura de preşedinte al ţării ar fi o mare eroare. Au fost destui care m-au înjurat în stilul deja consacrat al lui Vântu, dar viaţa mi-a dat dreptate. Nici măcar Vântu, care-l împingea către scaunul din Cotroceni, nu credea în el, dovadă fiind faptul că el credea despre Geoană că o ia la m…e cu un hidrant şi pe deasupra mai este imprevizibil când scoate perle! Dacă era salon până la capăt cu protejatul său, Vântu ar fi trebuit să-l lase pe „distinsul” Tănase să-l antreneze după propria-i  voinţă, că poate ne pomeneam cu Geoană, în plină campanie electorală, că ni se adresează cu: ”stimaţi Grivei”!

Sigur că de unul singur Vântu nu ar fi reuşit să ajungă ceea ce  a fost până de curând, adică un om de afaceri superbogat, care trăia la umbra grămezii sale de bani pe care lumea uitase să-l înjure de furăciunea FNI. Mulţi nu ştiau că averea lui se fundamentează pe o mare fraudă desfăşurată în timp, dar alături de complicitatea Statului pe care ajunsese să creadă că-l stăpâneşte. Nu pot să cred că toate organele statului au descoperit acum că Vântu a furat. Cred mai degrabă că abia când omul înnebunise de tot şi se credea stăpânul lumii pe care o cumpăra la fiecare colţ de stradă cineva sau câţiva au hotărât că aşa nu se mai poate. Până când Statul prin organele sale nu va devoala întreg bordelul lui Vântu în care s-au lăfăit cu siguranţă nume sonore nu mai cred în reformă, în dreptate şi nici în adevăr.

Precum s-a demonstrat, fiecare are adevărul lui pe care-l crede cel mai adevărat.