Ţese covoare olteneşti de la 16 ani. Le-a învăţat şi pe măicuţele din Israel

Arta Casnică din Tismana s-a prăbuşit şi prea puţine femei mai duc mai departe meşteşugul ţesutului. Printre ele, Mira Tantan. Ea şi-a deschis un mic atelier unde lucrează covoare olteneşti şi veşminte populare pentru biserici şi mânăstiri.

Mânăstirea Lainici ori cea de la Tismana sunt printre cei mai fideli clienţi ai Mirei Tantan. Ea şi-a deschis atelierul în urmă cu 12 ani şi, alături de câteva localnice din zonă, ţese de zor la celebrele covoare olteneşti. „Am ţesut covoare olteneşti pentru soţii Ceauşescu, pentru mânăstirile din ţară ori pentru Israel. Am şi fost acolo câteva luni. Am învăţat măicuţele cum să ţese. De atunci, mereu ne trimit comenzi”, ne-a mărturisit Mira Tantan.

E nevoie de multă muncă şi răbdare pentru a ţese un covor oltenesc. Poate dura chiar două sau trei luni. „Este multă migală. E multă muncă. Ne pare rău că nu avem fete tinere pe care să le învăţăm. Tineretul cam fuge pentru că văd şi ei, copiii, că e mult de muncă şi nu se prea merită. Noi o facem mai mult din pasiune. Ca profit, nu se prea simte. Un covor îl vindem cu câte 500 de lei metru pătrat şi facem câte un covor pe lună. Trebuie să le dăm bani şi fetelor care ne ajută. Avem contracte cu fiecare. Nu prea suntem băgaţi în seamă nici de stat. Ne descurcăm şi noi aşa cum putem. Eu ţes de la 16 ani. Am învăţat de la mama mea”, a mai mărturisit femeia.

Pe lângă covoare, în micul atelier situat pe strada care duce spre mânăstirea din Tismana se mai ţes ii tradiţionale şi costume populare. De aici, veşmintele tradiţionale ajung în aproape toată ţara. Foarte multe ansambluri populare comandă haine la atelierul din Tismana.

Cooperativa din Tismana, doar istorie

La Tismana, înainte de 1990, a funcţionat o cooperativă unde se promova arta tradiţională. Arta Casnică Tismana nu mai este deloc ce a fost în vremurile trecute. De la 800 de angajaţi câţi munceau în urmă cu 40 de ani, acum mai sunt circa 30 de persoane. 

Cooperativa din Tismana avea secţii deschise în comuna Ponoarele, din judeţul Mehedinţi, şi în Târgu Jiu. „Începuturile sunt legate de iniţiativa unui cetăţean de onoare, Traian Burtea, care în anii ‘50 a reuşit, umblând din poartă în poartă, să adune toate ţărăncile care coseau în gospodărie şi să le reunească într-o cooperativă care s-a numit prima dată Partizana, transformată apoi în Arta Casnică. Cooperativa era cunoscută după anii ‘70, nu doar în ţară, ci şi în străinătate, pentru că cea mai mare parte a producţiei mergea la export”, a declarat primarul din Tismana, Marian Slivilescu.

Vizualizări: 3,239

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Tendințe:

Citește și: