«Semne autobiografice», cu Florin Hutium şi Decebal Crăciun, la Curtea de Argeş

Timp de două săptămâni, Muzeul municipal din Curtea de Argeş, găzduieşte lucrările a doi gorjeni, pictorul Florin Hutium şi sculptorul Decebal Crăciun. “Semne autobiografice”, cum şi-au intitulat expoziţia cei doi artişti, a fost vernisată vineri, 15 februarie, în prezenţa unui public numeros, mare amator de artă, şi a câtorva elite ale culturii naţionale, printre care academicianul Dumitru M. Ion şi artiştii Aurel Gârjoabă şi Traian Duţă, familiari deja localnicilor de pe Jiu datorită prezenţei lor constante în diferite acţiuni culturale organizate aici în ultimii ani. Invitaţia de a expune, adresată celor doi gorjeni de către muzeul primei capitale a Ţării Româneşti, a fost onorată cu sprijinul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj şi a filialei UAP Gorj.

“Semne autobiografice”, cu aceeaşi autori, dar într-o altă configuraţie, a fost deja admirată la Tg.Jiu, către finele lui decembrie 2012, pe vremea când CJCPCT Gorj deţinea încă, chiar dacă limitat dimensionată, o sală expoziţională. Succesul lucrărilor expuse atunci a constituit argumentul lansării invitaţiei în urbea Basarabilor a celor doi artişti.

Cu ochiul critic al unei experienţe de mai bine de jumătate de veac, pictorul argeşean Aurel Gârjoabă, cel care a şi deschis vernisajul, a apreciat lucrările lui Florin Hutium drept “un experiment plastic reuşit de întoarcere la originile vieţii”, încadrându-le în stilul expresionist, eliberat de convenţii estetice rigide în favoarea unei libertăţi de exprimare absolut libere a crezurilor artistului. În lucrările adăpostite de către muzeul argeşean, pictorul dovedeşte o percepţie extrem de ageră a tehnicii pointilismului, folosită pentru a ilustra fie agitaţia permenantă pe care o presupune viaţa, într-o mişcare browniană avându-l drept pion central pe Napoleon, un agitator al istoriei epocii moderne, fie detaliile arhetipului predominant al expoziţiei, toate lucrările fiind “timbrate” de semne şi simboluri grafice aparţinând începuturilor civilizaţiei. Modelul folosit de această dată pentru întoarcerea în timp a fost peştele, iar transpunerea artistică de invidiat a miticei făpturi mute i-a oferit ocazia curatorului să considere că «pictorul gorjean se simte în pictură ca peştele-n apă!»  

De altfel, maestrul Aurel Gârjoabă, a fost şi cel care a sesizat că semnul astral celebrat în tablourile lui Hutium este exact zodia în care ne aflăm, amintindu-i-l pe Traian... copilul care l-a uimit la numai 15 ani cu profesionalismul artistic, într-o tabără de cercetare etnofolclorică pe Valea Sohodolului. Traian, fiul artistului fotograf Teodor Dădălău, împlinea săptămâna aceasta 19 ani...

Onorat de prezenţele de prestigiu şi de un public argeşean pasionat de artă şi de dezlegarea mecanismului funcţionării acestui limbaj comun, pictorul gorjean şi-a justificat  rolul modelului mut, explicând că « a ales să-l pună în valoare într-un spaţiu bidemensional tocmai pentru a contrasta cu tridimensionalitatea realităţii » şi că « foloseşte semne ancestrale exact pentru a-i acorda privitorului posibilitatea unei trimiteri rapide cu gândul către geneză. » Realizate în mai toate gamele de culori, pânzele lui Hutium invită către meditaţie şi căutare spirituală într-un trecut foarte bătrân, dar naiv al omenirii, în speranţa unei evoluţii care poate împlini menirea fiecărui căutător de frumos.

Din copilărie, fidel lemnului

Cu siguranţă, expoziţia ar fi fost incompletă fără sculpturile lui Decebal Crăciun, artistul gorjean despre care se spune că dă viaţă lemnului. Absolvent al licelui de artă Marin Sorescu din Craiova şi student al artelor plastice acasă, în Tg.Jiu,  la doar 33 de ani, sculptorul nu a expus numai în spaţii consacrate, ci mai ales în cele neconvenţionale, supuse unui trafic intens. În copilărie desena mult, însă jocul preferat era modelarea lemnului. Dacă în urmă cu 7-8 ani nu era încă decis între pictură şi sculptură, astăzi e deja cunoscut ca un foarte bun « modelator al lemnului », împărţit între abstract, totemuri şi forme ca cele expuse la Curtea de Argeş, supuse ideii de zbor şi de evoluţie vertebrată. Lemnul folosit nu este de esenţă moale, ci lemn sacru, cum sunt nucul, ulmul, frasinul. Soclurile sculpturilor nu ies din tiparul materialului pe care-l frământă mâinile artistului ; tot din lemn, ele apar ca o continuare a sculpturii propriu-zise, ducând cu gândul către un trup comun cu formele realizate sau către rădăcinile lor. O diferenţă care captează pe loc privitorul este faptul că tânărul artist «tipăreşte» pe unele din socluri rânduri care înnobilează lucrarea, în încercarea de a oferi, cel mai probabil, «instrucţiuni» pentru înţelegerea sculpturii. «Ochii fără ferestre», versuri încrustate pe unul dintre soclurile aduse la muzeul argeşean, au fost reperul asupra căruia au insistat timp îndelungat privirile celor prezenţi, cei mai mulţi fiind de acord că «sculpturile lui Decebal Crăciun nu doar atrag, dar şi recită». 

Pentru că sculptorul nu a putut fi prezent la vernisaj, o definire a potenţialului lucrărilor sale a fost descrisă de către artistul Traian Duţă: «Pusă în valoare prin lumini şi umbre, prin repetarea detaliului şi o îmbinare perfectă a golului cu plinul, sculptura lui Decebal Crăciun dovedeşte fără drept de tăgadă că între artist şi materia cu care se joacă există o comunicare desăvârşită, confirmând spusele lui Brâncuşi: mâinile sculptorului gândesc şi urmăresc gândurile materialului».

Vizualizări: 187

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Comunitate:

Citește și: