În superbul roman ”Douăsprezece scaune”, al lui Ilf și Petrov, Ippolit Matveevici Vorobianinov, un nobil decăzut, în împrejurări nefericite, la statutul de simplu funcționar, află de la soacră-sa, fix înainte ca prețioasa rudă să-și dea duhul, că aceasta ascunsese bijuteriile familie într-unul dintre cele 12 scaune din sufragerie, de teama bolșevicilor. Din păcate pentru bietul funcționăraș și din fericire pentru acțiunea romanului, setul de scaune este confiscat de stat și vândut la bucată. Împreună cu Ostap Bender, ”marele maestru al combinațiilor”, Ippolit Matveevici pleacă în căutarea scaunului care ascunde comoara.

Cartea, care este excepțională, nu e despre  Târgu Jiu, deși numele localității unde se desfășoară acțiunea este numit simplu de autori ”X”. Iată paragraful excepțional care deschide romanul, vedeți dacă regăsiți ceva ce sună cunoscut prin el:

”În orașul X, capitală de județ, erau atât de multe frizerii și întreprinderi de pompe funebre încât ai fi ptuut crede că locuitorii acestui oraș se nasc ca să se bărbierească, să se tundă, să-și facă o frecție și, imediat după asta, să moară. În realitate însă, în orașul X, capitală de județ, oamenii se nășteau, se bărbiereau și mureau destul de rar. Orașul ducea o viață cât se poate de liniștită. Serile de primăvară erau încântătoare, noroiul lucea în lumina luni ca antracitul și toți tinerii din oraș erau atât de îndrăgostiți de secretara comitetului sindical al lucrătorilor din întreprinderile comunale, încât acest lucru o împiedica să strângă cotizațiile.”

Trecând peste povești cu secretare și lideri sindicali care ne sună și azi suspect de actuale, în orașul T, capitală de județ, firma care construiește un stadion ultra-modern a demontat circa 400 de scaune albe, ca să monteze în locul lor unele albastre. Demontarea nu a fost întâmplătoare, pentru că scaunele albe formau miraculos cuvântul ”Pandurii”, scris pe fondul albastru format de celelalte scaune. Acum, scaunele sunt doar albastre și pe tribună nu mai scrie nimic, semn că nu doar presă și cărți nu mai citesc târgu jienii, ci nici măcar scaune. Dacă ne întrebați de ce este așa, noi nu vă putem spune, dar vă putem spune doar că primarul și consilierii locali spun că habar n-au și e decizia CNI. Noi vă putem spune de asemenea că suntem convinși că acești domni nu mint, dar asta ne-ar face teribil de creduli, poate chiar naivi.

De aceea, stârniți de această naivitate care ne dă ghes, am putea sugera, pentru a nu se pierde totuși banii investiți în acele scaune albe, alte cuvinte care pot apărea la tribuna a doua a arenei din Severin. Ce ziceți, așadar, să se scrie ”FALIMENT”? Sau poate ”ȚEAPĂ”? Ar merge și ”ȘMECHERII” sau, mai simplu, ”MARCEL”.

www.mantzy.ro