În ciuda sughițurilor, ca să nu zic împleticelilor, cu care și-au desfășurat campania, după gustul meu cel puțin, găsesc în pretențiosul de mine tăria de a spune că, la aceste alegeri, USR este singurul partid care merită și trebuie votat. Pentru că, dincolo de politici și programe complexe, cei de la USR ne asigură fără să-i putem contrazice de două lucruri: că sunt primul partid fără penali și că sunt primul partid în care numărul politicienilor de profesie este insignifiant. Majoritatea acestor politicieni de profesie au eșuat și, după părerea mea, ar trebui să fie obligați de popor, prin vot, să se apuce de altă meserie. Așadar (cu mica excepție a lui Remus Cernea la București, pentru Camera Deputaților), cu alegerile grăbite să vină săptămâna viitoare, nu avem altă soluție decât să votăm USR. Este un vot în esență anti, într-adevăr, doar că am încredere că de data asta nu mai votăm răul cel mai mic. După mine, USR nu poate fi considerat un rău la ora actuală. Îi putem spune cu încredere binele cel mai mic. Iar prezența în Parlament a unui bine oricât de mic, în situația actuală, ar fi o veste bună și o rază de speranță.

În același timp, am certitudinea că România are nevoie și de altceva. Nu consider că soluția mea va fi salvarea. Nu consider că ar trebui să domine politica românească. Nu pretind că dețin un program miraculos sau că mă pricep la politică, măcar. Dar mi s-ar părea minunat ca în România să existe un partid care să pună oamenii pe primul loc. Toți oamenii, în special pe aceia a căror voce nu se aude pe internet sau în cercuri înalte, pentru că probabil nici n-au acces la internet, darămite la cercurile înalte. Populismul acestei afirmații iese, sper, din discuție, din moment ce ea este făcută pe internet și am stabilit deja că acești oameni nu sunt pe internet. Vreau să știu că există un partid care cuprinde principiile sănătoase și deja de la sine înțelese considerate din apanajul dreptei (piață liberă, încurajarea afacerilor și inițiativelor private, drepturile și libertățile individuale etc.), dar care să aplice aceste principii ținând cont de trei elemente cheie: compasiune, empatie, generozitate. Aceste trei elemente cheie nu sunt nici de stânga, nici de dreapta. De fapt, nu țin de politică, ci de tot ceea ce ne face (sau ar trebui să ne facă) umani și superiori. Faptul că valori atât de înălțătoare și teoretic apreciate de toată lumea nu sunt mânuite și invocate de nici un actor politic important mi se pare scandalos și, pe termen lung, foarte periculos.

Spuneți-i stânga, dacă vreți (deși eu aș numi-o o ”dreaptă sensibilă”). Cert este că mi se pare esențial ca aceste valori să fie promovate și apărate de cineva, în România. De altcineva decât ONG-uri și oameni ”pe persoană fizică”, adică. Pentru că la această oră este evident că nu se întâmplă așa ceva. Politicienii noștri se comportă ca și când sutele de mii de copii care se culcă chinuiți de foame și frig nu ar exista. De animale nici nu cred c-au auzit măcar, că de drepturile lor nu poate fi vorba, la noi. Aceste suflete fără glas trebuie să aibă o voce unitară, un cor, de fapt, provenit din mai multe voci. Din vocile noastre, ale celor care ne permitem luxul și, sper eu, curajul de a vorbi pentru ei. Dacă sunteți mai mulți interesați ca o astfel de alternativă să existe și dacă nici voi nu vă regăsiți în ceea ce se întâmplă acum în politica românească, dați un share la postarea asta, s-o facem cât de mare putem. Și apoi scrieți-mi și spuneți-mi cum vedeți voi toată treaba și ce am putea face, împreună. [email protected]. Mulțumesc.

www.mantzy.ro