După ce s-au străduit zi şi noapte să treacă bugetul de comisiile parlamentare de specialitate acum, aleşii nu ştiu cum să-i mai pună beţe în roate pentru a nu fi votat în plen. La discutarea amendamentelor în cadrul comisiilor de buget finanţe parlamentarii n-au părut prea nefericiţi că nu li s-a acceptat noianul de amendamente prin care fiecare dintre ei căuta să aducă mai mulţi bani în colegiul din care provenea sau măcar în regiunea în care este situat colegiul ce l-a propulsat la Bucureşti. Cu sula FMI în coastă, membrii comisiei au încercat marea cu sarea iar dacă au văzut că nu ţine au adoptat ce era de adoptat chiar dacă erau convinşi că şi în forma adoptată bugetul nu poate mulţumi pe toată lumea atâta timp cât pe anumite domenii el nu ajunge decât până în vară. Odată trimis în plenul parlamentului au început să apară vocile sonore care să ameninţe cu votul negativ. Social-democraţii sunt nemulţumiţi prin vocile la modă acum, ale lui Iliescu şi Năstase, de faptul că bugetul nu permite majorarea punctului de pensie şi nici creşterea pensiilor pentru a mulţumi electoratul lor tradiţional. Deşi conştienţi de criza pe care ne-au lăsat-o nouă pe cap le vine la îndemână, din opoziţie, să strige sus şi tare pensii mai mari. Liberalii, din care o parte îşi doresc o revenire la guvernare alături de PDL,  prin gura lui Crin Antonescu, se jură că nu vor vota bugetul pentru că îl consideră o puşculiţă şi şi-ar fi dorit elaborarea bugetului pe proiecte şi nu pe ordonatori de credite. Nici ungurii de la guvernare nu se simt în largul lor şi ar fi culmea ca nici ei să nu voteze în plen pentru te miri ce motive. Aşa că, în afară de PDL, care şi el este nemulţumit pentru că nu poate aduce în teritorii mai mulţi bani, nu prea ştim cine va vota un buget despre care toată lumea ţipă că e prost şi mic. Bugetul nu e nici mai prost şi nici mai mic decât îşi poate permite România la ora actuală iar domeniile care nu au acoperire financiară decât pe o perioadă mică de timp, domenii de altfel foarte importante, speră ca de obicei în rectificările sfinte care ne-au ajutat de atâtea alte ori şi în alţi ani, mult mai buni decât cel pe care am început să-l traversăm, să ieşim din necaz. Dacă nici social-democraţii, nici liberalii şi nici ungurii n-au înţeles până acum că trăim din credite iar pretenţiile de buget consolidat pe veniturile obţinute dintr-o economie sănătoasă nu se poate nici măcar încropi, atunci înseamnă că valurile crizei ne ating doar pe unii.  Aşa mic, urât, şchiop şi chior, bugetul pentru 2010 musai să fie adoptat până la mijlocul lunii acesteia în varianta optimistă. În varianta pesimistă el nu va fi adoptat, FMI nu va livra tranşele din împrumutul care ne vor permite să plătim pensiile şi salariile iar în final nu va mai putea fi vorba nici măcar de mărirea pensiilor sociale cu procentul de inflaţie. Exemplul Greciei este foarte aproape  iar falimentul statului nu este doar o figură de stil. Doamne fereşte!