Discuţiile recente pe marginea validării membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, organism care are printre altele şi atribuţia de a veghea la propăşirea statului de drept mi-au readus în memorie câteva figuri importante şi controversate ale  justiţiei pentru care ni s-a închis poarta în nas a Schengenului. Lidia Bărbulescu, Dan Chiujdea şi Victor Alistar nu ar avea ce să mai caute nici măcar la poarta acestei instituţii care presupune printre altele un standard înalt de onoare şi profesionalism. Zic că doar presupune un standard de onoare, pentru că din manifestările ultimilor ani când cei nominalizaţi au ţinut pagina întâi a publicaţiilor cu fapte pentru care orice justiţiabil ar fi fost trimis demult la pârnaie ar fi trebuit să aibă decenţa să nu mai intre încă odată în morişca ce i-a făcut celebri, nu prin faptele de justiţie corect judecate ci prin cu totul altele. Lidia Bărbulescu, o adevărată „tanti” a codului penal şi civil, cu apariţii fulminante nu prin discurs, ci prin cantitatea de coloranţi din care şi-a confecţionat masca de apărătoare îndrăcită a privilegiilor judecătorilor ce se vor mai presus de lege n-a avut nici măcar urme uşoare de decenţă atât de necesare  postului pe care-l ocupă în sistemul judecătoresc. A ieşit de câte ori a vrut la rampă ca o adevărată ţaţă şi şi-a apărat cu dinţii privilegiile cucerite pe vremea când era mai tânără şi preşedintă de tribunal la Olt. N-a mai contat că şi-a introdus pe uşa din spate în magistratură progenitura modificând după voinţa muşchilor ei la focul mocnit al PSD-ului condiţiile obligatorii pentru ceilalţi muritori de rând. Aşa se face că după modelul ei, justiţia a ajuns o castă unde meseria se transmite din tată-n fiu sau din mamă-n fiică ca în cazul de faţă.

Dan  Chiujdea, pe vremuri procuror la o judecătorie de sector din Bucureşti, a atins culmile umilinţei în momentul când se prezenta ca un căţeluş la ordinele plutonierului ajuns general şi senator, Cătălin Voicu şi ca să nu se simtă stingher îl avea în apropiere şi pe judecătorul Cristian Jipa. Pe vremea aia era tot membru CSM şi probabil compania plutonierului general care punea la cale tot felul de matrapazlâcuri judecătoreşti, făcea parte din sarcinile sale de serviciu… Victor Alistar atletul luptei anticorupţie cum bine-l definea un forumist supărat, este reprezentantul societăţii civile în CSM, personaj în jurul căruia s-au dat adevărate lupte pentru a fi inclus în CSM. Personajul  are o ascensiune demnă de cartea recordurilor dacă ne gândim la faptul că a plecat din postura de şef de protocol la primăria Bucureşti pe vremea primarului exhibiţionist Lis, şi-a tras două locuinţe pentru el şi mama sa cu mare tămbălău, era cât pe aici să ajungă măcar ministru secretar de stat la ministerul de Justiţie, dacă ar fi câştigat Geoană preşedinţia şi acum a sărit în CSM de parcă ar fi singurul curat ca lacrima din această ţară din care cred că nu mai e nimeni cuşer!