De zece ani, Marin Condescu, liderul sindicatelor din minerit şi energie din Oltenia, s-a străduit să lase impresia că poate să facă şi să desfacă tot ce mişcă în industria judeţului şi în politica lui. Uneori chiar i-a reuşit şi asta când masa lui de manevră încă îl mai credea  lider. De când a început să candideze singur pentru postul care l-a făcut „baron”, lumea nu se mai  aşteaptă să „cadă” pe locul doi, pentru că s-a obişnuit cu personajul şi cu ideea că pe oricine ai alege tot un drac e!

Devenit şef peste sume imense vehiculate prin firmele patronate de sindicate, Condescu s-a străduit permanent să fie prezent în memoria  gorjenilor şi a găsit repede metoda: clubul de fotbal „Pandurii Târgu Jiu” al cărui preşedinte a ajuns şi care-l propulsează în toate paginile ziarelor şi pe toate posturile de televiziune. A ajuns omul să fie mai cunoscut ca patron de echipă de fotbal, decât ca lider de sindicat! Din când în când şi de regulă în preajma alegerilor, liderul, obişnuit cu politicienii care fac sluj la uşa lui pentru un pumn de voturi, se dă mare şi ameninţă cu scoaterea minerilor şi energeticienilor în stradă dacă guvernanţii nu fac cum zice el. Aşa a făcut şi acum când, simţind că politica mineritului şi a energiei se face în altă parte decât la clubul lui de fotbal, a încercat să ajungă la o înţelegere cu cei doi miniştri PDL, Berceanu şi Videanu, invitându-i săptămâna trecută la Rânca. Condescu se baza pe faptul că înainte de alegerile parlamentare a trasat sarcină ortacilor să voteze culoarea portocalie, dar nu a luat în calcul faptul că cei doi oficiali nu s-au bătut pe burtă niciodată cu el. Aşa s-a trezit el la sindrofia de la Rânca cu oameni din eşalonul trei, dispuşi mai degrabă să schieze decât să asculte tânguielile lui Condescu pe care le cunoaşte toată lumea. Simţindu-se ignorat, liderul şi-a făcut rost de documente legale şi a început să ameninţe cu un marş liniştit care ar fi trebuit să se desfăşoare  sâmbătă, la prânz. Numărul mare de sindicalişti pe care vroia Condescu să-i plimbe pe sub nasul cetăţenilor ar fi trebuit să stârnească fiori guvernanţilor, cărora li se amintea în acest fel de nefericita mineriadă în urma căreia şi minerii şi România au rămas cu imaginea „nereperată”. Nici nu am apucat bine să ne înfiorăm, că Răzgândescu 2, Condescu, a dat-o la întors şi a anunţat că s-a răzgândit şi nu mai aduce sindicaliştii la Târgu Jiu. Mare păcat! Am fi avut toţi parte de o defilare de 1 Mai în avans, pentru că despre revendicări sindicale nici nu putea fi vorba, atâta timp cât Condescu a anunţat că vrea să preseze deblocarea negocierilor politice la nivel de judeţ. De când se amestecă sindicaliştii în probleme politice numai „liderul” poate să ne spună şi asta cât de curând, dacă nu vrea să fie acuzat de proprii membri de sindicat că-i foloseşte pe post de sperietoare. Ce-l doare de fapt pe Condescu cel obişnuit să fie întrebat cine şi de ce să fie pus director în cutare sau cutare loc de muncă- Pe el îl doare  faptul că mult trâmbiţata Companie naţională energetică la care el visează de mulţi ani nu va avea sediul la Târgu Jiu, ci la Bucureşti, aşa cum i s-a suflat lui recent pe la urechi. Pentru că a promis marea cu sarea acum crede că intimidează pe cineva dacă scoate oamenii în stradă şi-i expune privirilor curioase ale trecătorilor, care nu vor înţelege decât că  liderul  iar şi-a scos oamenii la plimbare!  Compania pe care a visat-o Condescu oricum se va face şi sursele spun că nu va fi una, ci două, şi nu vor cuprinde unităţile pe care le-a propus el, ci altele, iar directori la ele se vor numi fără să i se ceară părerea. Să vedem atunci câţi oameni mai plimbă prin la Târgu Jiu şi când!