Câteodată e mișto să ne amintim chestii, doar ca să fim siguri că le avem bine fixate în cap. Să ne amintim, de exemplu, ce s-a întâmplat acum 5 miliarde de ani. Acum 5 miliarde de ani, Pământul nu exista. Știu, religia vă spune că lumea are 6000 de ani. Atât le-a dat lor, când au făcut calculul, în Biblie. Mh, deci oamenii de știință spun că lumea are 4,5 miliarde de ani, Biblia și reprezentanții bisericii creștine spun că are 6000 de ani. O să mergem pe logica simplă și o să concluzionăm că una dintre părți se înșală. Sigur, ambele au argumentele lor, dar nu pot avea amândouă dreptate asupra aceleiași chestiuni. Să ne gândim la reprezentanții ei. Preoții sunt bogați, merg prin case cu o icoană, ne stropesc cu busuioc și le atrag atenția femeilor că nu au voie să intre în casa Domnului când au menstruație. Oamenii de știință, pe de altă parte, au produs acceleratorul de particule, au descoperit medicamente mișto (ca antibioticele) și au inventat internetul. Mă văd nevoit să fiu de partea lor.

Acum 5 miliarde de ani, deci, Pământul nu exista. În locul în care astăzi se învârtește (pentru că da, se învârtește, contrar a ceea ce a afirmat Biserica timp de mii de ani, arzând pe rug pe cei care spuneau vițăvercea) era un nor imens de praf. Faptul că acest praf s-a transformat, grație gravitației, în planeta superbă pe care o știm acum e cu adevărat dumnezeiesc. Dar „dumnezeiesc” aici nu are nici o legătură cu religia, așa cum o știm noi. Pentru că religia nu admite că Dumnezeu ar fi existat atunci. Sau, dacă exista, se ocupa cu altele. Dacă vreți să aflați mai multe despre fabulosul proces de formare al planetei noastre, tastați ”birth of the Earth” pe YouTube și uitați-vă la documentarul National Geographic despre asta. E impresionant.

Până una-alta, eu aș vrea să revin la dumnezeismul de acum 5 miliarde de ani. Nu sunt ateu. Cred în acea forță uimitoare care a format Pământul și care anterior formase Universul din nimic. Nu știu dacă este o zeitate, dacă este o lege fizică sau dacă este pur și simplu noroc chior, dar eu cred în ea. Probabil că, printr-o convenție, o putem numi generic Natură. Da, cred în Natură. Și religia asta chiar există. Se numește panteism și identifică divinitatea cu întreaga materie și cu universul. Nu sună bine? Hai, vă aștept pe la Biserică. Nu e cu post și nu vă cerem bani.