Revolta anticomunistă izbucnită la Chişinău, zilele trecute, imediat după anunţarea câştigării alegerilor parlamentare de către comuniştii lui Voronin nu este o surpriză dacă avem în vedere evoluţia  şi mersul lucrurilor în lume. Că ea pare  trasă la indigo după celelalte revolte petrecute în urmă cu aproape 20 de ani în ţările est europene este drept, dar de ce  să mai inventeze basarabenii  ceva, pentru că deja fusese inventat tot ce se poate în acest domeniu. Sătui să stea sub talpa comuniştilor rusofoni, basarabenii şi-au trimis copii în piaţa publică să încerce să urnească ursul din loc. Românii basarabeni strânşi cu forţa de zeci de ani în graniţele Republicii Moldova au ajuns la limita răbdării şi a sărăciei. De câte ori scoteau capul şi murmurau câte o cerere firească şi lumească li se stingea lumina şi li se închidea gazul, ambele venite de la fratele mai mare de la răsărit! Băgau capul la cutie şi tăceau! Spre deosebire de românii de dincoace de Prut, ei au văzut totdeauna şi mai ales în ultimii ani cum arată sărăcia lucie. Ani la rând bugetarii statului au fost plătiţi în natură, adică în tărâţe, floarea soarelui  boabe de porumb sau bonuri pentru achiziţionarea stofelor de la fabricile care mai erau încă ale statului. Şi asta indiferent că locuiau la bloc şi nu aveau cui să le dea să le mănânce sau la casele acoperite cu plăci de azbociment toxice şi cancerigene, aşa cum a decretat Europa în care ei nu au loc. Şi-au luat lumea în cap şi au plecat să muncească pentru un pumn de bănuţi a căror culoare  nici nu o mai ştiau. Acolo au văzut că se poate trăi şi altfel şi au vrut să trăiască aşa între Prut şi Nistru, unde, vorba cântecului, tot românul plânsu-mi-sa. Blestemaţi să respire sub cizma fratelui de la răsărit şi cu amintirile deportărilor din Siberia proaspete şi nealterate de trecerea timpului, basarabenii, deveniţi stat de sine stătător pentru că aşa a alunecat ultima oară pixul lui Molotov pe hârtie, au ieşit în stradă. Preşedintele rusofon Voronin, acuzat de opoziţie că a fraudat alegerile parlamentare, acuză acum şi el România că a generat manifestările de stradă din ultimele două zile. Mai mult, cel ce se dă preşedintele Moldovei, ţară în care limba română, căreia el îi zice limba moldovenească, este limbă de stat, s-a adresat poporului în limba rusă, limbă  mult mai aproape de sufletul şi cariera sa politică. Păi, dacă n-am fi nici un fel de rude cu basarabenii de ce să ne amestecăm noi acolo şi să n-o facă ruşii care au stăpânit teritoriu câteva zeci de ani- De ce să n-o facă turcii care l-au stăpânit trei sute de ani? De ce să n-o facă oricine din marile puteri ale Europei care, de-a lungul istoriei noastre zbuciumate, ne-au dat şi ne-au luat de la ruşi până s-au ruşinat şi ele! De ce noi? Nu zicea până mai ieri Voronin că moldovenii nu sunt români? Pentru că simte că-i fuge pământul basarabean de sub cizma căzăcească a avut grijă să-l declare pe  ambasadorului plenipotenţial al României la Chişinău, Filip Teodorescu, persoană „non grata”. Declaraţia lui Voronin este un act de ostilitate la adresa României, stat al Uniunii Europene, afront care nu ar trebui lăsat fără răspuns! Pentru a înţelege mai bine revolta basarabenilor de acum voi da un citat din Proclamaţia  Sfatului Ţării din 1918 : „Republica Democrată Moldovenească Basarabia, în hotarele ei  dintre Prut şi Nistru, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani (n.r. este vorba de 1812, Pacea de la Bucureşti în urma războiului ruso-turc în care Turcia învinsă cedează Rusiei, Basarabia) din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric, şi al dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor, de azi înainte şi pentru todeauna  se uneşte cu mama sa România”. N-a fost aşa decât vreo 20 de ani pentru că pactul Ribbentrop- Molotov  din 1939 iar ne-a luat Basarabia şi a dat-o Rusiei.