Să se facă un partid al nemulţumiţilor din alte partide, zic. Sau al celor de care partidele sunt nemulţumite. Sunt cam tot ăia, de fapt. Dizidenţii lui peşte. Geoană, Orban, Preda, Voinescu... E uşor să critici, o spun toate semidoctele pe bloguri. O spun pentru că chiar aşa e. Eu însumi găsesc foarte comodă şi distractivă această activitate. Nu-mi place să fac, îmi place să comentez ce fac alţii. E drept, mă bazez şi pe faptul că cei mai mulţi oameni fac tâmpenii. Ete de asta e uşor să critici: pentru că lucrezi cu materialul clientului. Material nelimitat. Sigur că partidele fac tâmpenii, în special alea de la Putere. Dacă ar face lucruri bune, Doamne fereşte, ne-am desfiinţa noi, presa.

Dar cum s-ar descurca oare d'alde Geoană, Orban, Voinescu şi Preda în acelaşi partid? Geoană ar fi candidatul la alegeri (locale, prezidenţiale, nu contează), pentru că el e născut să conducă şi să fie ales. Voinescu să fie omul lor pentru Externe, că a crescut la Ploieşti, acest centru al diplomaţiei mondiale. Iar Preda pe partea economică. Nu ştiu dacă Preda se pricepe la ceva, dar cu ochelarii ăia i-ar sta bine contabil, că-i dau prestanţă de tocilar. În fine, mai rămâne Orban. Unde să-l punem pe Orban? Ştiu! La Cultură! Să se plimbe cu chitara prin ţară şi să cânte materia de IX – XII boboacelor. Şi apoi, după două ţuici, s-o ia pe arătură cu muzică populară porno.

De fapt, tocmai ăsta e paradoxul cu nemulţumiţii: nemulţumiţii nu ar exista dacă incompetenţii nu ar exista. O lume condusă pe bază de competenţă ar fi o lume din care nemulţumiţii prin natură s-ar simţi excluşi. Ar fi ca nişte infractori. Sau ar scrie la Dilema Veche texte plicticoase, ca pe vremea când intelectualii lui Băsescu erau mulţumiţi de idolul lor.

mantzy.wordpress.com