Uniunea Naţională pentru Progresul României, UNPR, a intrat în rândul lumii, dar nu oricum, ci mai pe şest. Graba era mare pentru că partidul autodeterminat de centru stânga, care şi-a ales un imn naţionalist, nu avea şefi. Acum are! Preşedinte - Marian Sârbu, preşedinte executiv – Gabriel Oprea, preşedinte de onoare Cristian Diaconescu, iar secretar general - Neculai Onţanu. Preşedinta femeilor este Eugenia Barna, iar preşedintele tineretului este Cezar Stancu. Mai adăugaţi alţi 15 vicepreşedinţi şi veţi obţine un altfel de PSD format din persoane nemulţumite.

Nemulţumirea se datorează  ori  faptului că n-au putut promova atât de repede pe cât şi-ar fi dorit, ori de faptul că n-au apucat la borcanul cu mire. Ar fi o naivitate să credem că noua formaţiune s-a născut din dorinţa de a ne fi nouă celor mulţi şi proşti mai bine. Dar dincolo de ce i-a determinat să plece din PSD şi pe ici pe colo din PNL, o nouă formaţiune politică nu are decât să ne facă să stăm cu ochii pe ei să vedem cam ce-i mână în luptă. Pentru că actuala conducere a noului partid provine din PSD nu pot să nu mă întreb dacă prin înfiinţarea ei nu se pregăteşte decesul matusalemicului PSD, mai ales acum când în fruntea lui s-a urcat imberbul Ponta.

Nu mizez pe faptul că generalul Oprea este unul din cei doi naşi de cununie pe care-i are preşedintele PSD, ci pe faptul că miza alegerilor din 2012 este atât de mare încât politicienii îşi vor trăda şi mama şi tata, să nu mai vorbim de… finul!  Cred însă că o problemă de imagine o vor avea noii politicieni din UNRP din punctul de vedere al imnului pe care şi l-au ales şi care orchestrat doar nu are nici o noimă, pe când cântat cu versuri este altceva. Dacă mă gândesc la ultimul vers al cântecului, care spune că  “Noi suntem urmaşii lui Traian”, atunci  poate că  alegerea variantei orchestrate ar fi o soluţie mai bună. Pe scena politică şi nu numai sunt percepuţi ca o creaţie a lui Traian Băsescu, iar ultimul vers al cântecului popular ales ca imn ne trimite cu gândul acolo.

Noul partid cu atitudine milităroasă şi imn naţionalist lansat într-o perioadă extrem de grea pentru România are toate şansele să prindă la electoratul sătul de mermeleri şi de partidele politice actuale, a căror succesiune la putere ne-a adus unde suntem. Discursul politicienilor vechi, dar noi în acest partid, păstrează nota imnului, aceea de trezire la lupta pentru onoare, demnitate şi corectitudine. Peste doi ani vom vedea, după rezultatul alegerilor, dacă generalul Oprea a intuit bine momentul în care să-şi lanseze partidul sub umbrela căruia se vor aduna mulţi nemulţumiţi şi de ce nu mulţi militari pensionari. Dacă vor rămâne sau nu de centru stânga vom vedea. Totul e să nu devieze spre  stânga stângii…