După câteva zile de presiuni ale presei, Constantin Iancu, până de curând un ilustru necunoscut, şi-a dat demisia din postul de director al Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare, unde fusese nominalizat de conducerea PDL de la Dolj. De ce a riscat Radu Berceanu, care este tăticul democrat liberalilor doljeni, să trimită în Bucureşti, sub lumina tuturor reflectoarelor, un om despre care ştia sigur că are probleme? Dintr-un motiv foarte simplu legat de contribuţia financiară a păţitului la binele partidului. De ce nu s-a întrebat Berceanu la venirea lui Iancu de la PNL în PDL care este motivul pentru care omul caută cu înfrigurare un post important în politică şi de ce vrea ca din luptător profesionist, asociat cu lumea interlopă din Craiova şi  fermier într-o comună doljeană, să acceadă în structurile politice?

Poate pentru că de ani mulţi „tăticul” s-a desprins de realităţile judeţului care l-a propulsat în Bucureşti, stabilind distanţe apreciabile între el şi restul lumii din partid şi poate că această realitate se răzbună acum. Retragerea prin demisie a lui Iancu din structurile ministerului agriculturii nu e mare scofală, dar palma peste gură a luat-o Berceanu, pentru că el răspunde de tot ce mişcă în partea de partid de la Dolj. Jena care l-a cuprins pe Berceanu după declanşarea scandalului i-a atrofiat reflexele, altădată foarte bune, şi a uitat să promită că-l dă afară pe domn Costel din rândurile partidului, fapt pentru care Boc a fost nevoit să-i ceară public acest lucru.

Premierul s-a simţit dator să atenţioneze liderii de partid din judeţe că „orice demnitar care va fi implicat într-un dosar penal va avea soarta lui domn Costel, adică va pleca înainte de a ajunge în funcţie” a spus premierul. La sfârşitul acestei săptămâni, vrea-nu vrea, Berceanu va trebui să-i facă pe plac şefului său şi să supună atenţiei structurilor de conducere judeţene datul afară din partid al celui care era cât pe ce să devină şeful ANIF. După toate aceste lucruri nu putem să observăm că sacrificarea lui domn Costel este de fapt o lovitură dată lui Berceanu, devenit între timp un fel de ministru de serviciu al partidului. Dacă cineva l-a infiltrat pe Iancu sub pulpana lui Berceanu fără să-l atenţioneze de bubele pe care le are în cap, pentru a-l discredita pe şeful judeţean al partidului, recunoaştem că i-a reuşit figura. Rămâne să vedem în continuare pe cine va „biciui” Berceanu, ca să ne putem da seama de cine l-a infiltrat pe Iancu.