Accidentul vascular cerebral (AVC) poate schimba rapid viața unei persoane și a celor din jur. Poate ai trecut deja prin acest episod sau cunoști pe cineva care se confruntă cu o astfel de provocare. După tratamentul de urgență, urmează o etapă extrem de importantă: recuperarea neurologică [1]. 

În cele ce urmează, vei găsi explicații clare despre ce înseamnă recuperarea neurologică după AVC, de ce este necesar un plan personalizat și cum contribuie familia la vindecare! 

Ce este AVC-ul și de ce fiecare plan de recuperare trebuie să fie individualizat? 

AVC-ul implică întreruperea bruscă a alimentării cu sânge a unei zone din creier, fie prin blocarea unui vas (AVC ischemic), fie prin ruperea acestuia și sângerare (AVC hemoragic). Acest eveniment duce la pierderea funcțiilor controlate de zona afectată, cum ar fi mersul, vorbirea, vederea sau chiar respirația [1]. 

Recuperarea după AVC începe imediat după stabilizarea pacientului. Echipa medicală acționează pentru a limita pierderile la nivel cerebral și pentru a preveni complicațiile. Fiecare persoană răspunde diferit la tratament, de aceea, un plan standard nu răspunde întotdeauna eficient la nevoile individuale [2][3]. 

Ce factori influențează recuperarea după un AVC? 

Recuperarea neurologică nu urmează un model fix. Evoluția depinde de factori diverși care se influențează reciproc: 

- Severitatea și poziționarea leziunii: un AVC care atinge o zonă mică a creierului poate permite progrese rapide. O leziune extinsă sau în zone critice (cum ar fi trunchiul cerebral) poate produce deficite importante; 
- Vârsta și starea generală de sănătate: persoanele care nu suferă de alte boli cronice, cum ar fi hipertensiunea sau diabetul, pot răspunde mai bine la terapie; 
- Sprijinul primit: membrii familiei sau apropiații oferă un cadru stabil, atât emoțional cât și practic. Unui pacient care primește ajutor în realizarea exercițiilor acasă îi poate fi mai ușor să își păstreze motivația; 
- Atitudinea față de recuperare: participarea activă, comunicarea deschisă cu echipa medicală și înțelegerea importanței exercițiilor favorizează îmbunătățirile vizibile; 
- Calitatea și continuitatea terapiei: programele bazate pe evaluări periodice și ajustate în funcție de progres tind să ofere rezultate mai bune decât un program rigid [1][2][3]. 

Etapele recuperării neurologice 

Procesul de recuperare după un accident vascular cerebral presupune o serie de faze distincte. Fiecare etapă are obiective specifice și necesită implicarea pacientului, a familiei și a echipei medicale. 

Faza acută: primele zile după AVC 

Pacientul rămâne sub supraveghere medicală. Specialiștii mențin funcțiile vitale și încep, uneori chiar din această fază, exerciții pasive pentru prevenirea complicațiilor (cum ar fi escarele sau contracturile musculare). De exemplu, kinetoterapeutul poate mobiliza membrele pentru a preveni înțepenirea acestora. 

Faza subacută: săptămânile următoare 
Odată ce evoluția se stabilizează, terapeutul propune exerciții progresive pentru recuperarea funcțiilor pierdute: mobilitatea membrelor, vorbirea, înghițirea sau mersul. Fiecare activitate urmărește reluarea cât mai rapidă a independenței. În această perioadă, întâlnirile frecvente și monitorizarea atentă permit ajustarea rapidă a programului, dacă pacientul progresează sau întâmpină dificultăți. 

Faza de lungă durată: reabilitarea în ambulatoriu sau acasă 
După externare, reabilitarea devine responsabilitatea atât a pacientului, cât și a familiei și terapeuților. Scopul principal constă în recâștigarea autonomiei: mersul fără sprijin, îndeplinirea activităților casnice, comunicarea clară și rezolvarea sarcinilor complexe. Progresul depinde de perseverența zilnică, de evaluările periodice și de capacitatea de a adapta programul la nevoile reale [3]. 

Terapiile incluse în planul personalizat de recuperare 

Recuperarea neurologică implică mai multe forme de terapie, combinate în funcție de nevoile identificate. Iată principalele direcții ale unui program individualizat: 

Kinetoterapia 
Prin exerciții specifice, kinetoterapeutul contribuie la recăpătarea forței, a mobilității și a coordonării. Inițial, pacientul poate fi ajutat să miște un membru afectat, cu ajutorul specialistului, iar apoi preia singur exercițiile. De exemplu, se poate începe cu ridicarea degetelor sau a gleznei și se poate progresa până la mers independent cu sprijin minim. 

Terapia ocupațională 
Terapeutul propune soluții pentru recuperarea activităților de bază (îmbrăcat, spălat, alimentație). Acesta poate sugera modificări ale mediului de acasă sau utilizarea unor dispozitive auxiliare (cum ar fi tacâmuri adaptate). Persoanele care practică activități manuale sau au hobby-uri ce implică dexteritatea beneficiază de proceduri adaptate nivelului lor, pentru reintegrare progresivă. 

Logopedia 
Dacă pacientul are dificultăți de comunicare sau de înghițire, logopedul propune exerciții adaptate (pronunție, formarea cuvintelor, respirație controlată). În unele cazuri, se folosește și terapia prin imagini sau jocuri verbale, pentru a stimula memoria și capacitatea de a folosi sintagme simple. 

Terapia cognitivă 
Pentru tulburările de memorie sau orientare, psihologul sau neuropsihologul aplică jocuri și sarcini specifice, pentru a exersa atenția, învățarea și planificarea. 

Asistență psihologică 
Procentul persoanelor care dezvoltă anxietate sau depresie după AVC este ridicat. Intervenția psihologului devine utilă de la primele semne de suferință emoțională. Pacientul află cum să-și gestioneze emoțiile, să-și recapete motivația și să nu renunțe la tratament, mai ales în perioadele de stagnare [1][2][3]. 

Familia și mediul apropiat – un sprijin important în recuperare 

Reabilitarea eficientă după AVC depinde adesea de implicarea celor apropiați. Membrii familiei pot contribui la progresul pacientului în mai multe moduri: 

- Sprijin emoțional: participarea la exerciții și susținerea morală într-o perioadă dificilă ajută la păstrarea motivației; 
- Amenajarea locuinței astfel încât riscul de accidentare să scadă: montarea de balustrade la baie, eliminarea covoarelor sau mutarea mobilierului pentru a facilita deplasarea; 
- Exerciții în familie: în unele situații, rudele pot repeta împreună exercițiile recomandate, pentru a oferi suport corect și a face recuperarea mai ușor de urmat; 
- Monitorizarea progresului: familia observă semne de îmbunătățire sau eventuale probleme noi și informează imediat echipa medicală [3]. 
Așadar, recuperarea după un accident vascular cerebral se construiește pas cu pas, cu implicarea unei echipe medicale diverse, a familiei și, desigur, a pacientului. Nicio schemă universală nu poate răspunde la toate nevoile individuale, deoarece fiecare caz are anumite particularități. Colaborează constant cu neurologul, kinetoterapeutul, logopedul, psihologul și restul specialiștilor pentru o recuperare eficientă! 

Acest articol are un scop informativ și nu substituie consultul medical de specialitate. Orice decizie privind recuperarea sau tratamentul trebuie discutată cu echipa medicală! 

Surse de informare:

[1] „Stroke - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2025, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/stroke/symptoms-causes/syc-20350113. Accesat în data de 13 Aug. 2025. 

‌[2] „Recovering from a stroke.” Nhs.uk, Sept. 2024, www.nhs.uk/conditions/stroke/recovery/. Accesat în data de 13 Aug. 2025. 

[3] Raghavan, Preeti. „Stroke Recovery Timeline.” John Hopkins Medicine, John Hopkins Medicine, 2022, www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/stroke/stroke-recovery-timeline. Accesat în data de 13 Aug. 2025.