Scandalul concesionărilor teritoriilor marine cu mult înainte de a fi câştigate la Haga precum şi schimarea condiţiilor contactului iniţial încheiat în 1992 a scos ursul din bârlog. Omul de afaceri Dinu Patriciu a ieşit la rampă pe micul ecran şi ne-a explicat că nu e nici o hidrocarbură acolo şi că Sterling, concesionara preferată a colegului său de partid Tăriceanu s-a păcălit rău de tot. "Ne aflăm în faţa unei mari diversiuni. Ni s-au vândut iluzii, că acolo ar fi gaze şi ţiţei. După decizia de la Haga ne-am bucurat cu toţii, apoi ni s-au vândut iluzii, apoi a fost cineva acuzat. Acuzaţia este cu atât mai falsă cu cât acolo cea mai mare parte a concesiunilor o are Petrom, de circa 4.000 kilometri pătraţi", a spus Patriciu, la Realitatea TV. El a adăugat că atunci când firma Sterling Resourcescăuta finanţare pentru lucrările din perimetrele pe care le deţine în Marea Neagră a avut acces la dosarul acestei companii, dar a decis să nu investească pentru că nu crede în această afacare”. Când Sterlingcăuta finanţare pentru acest proiect, m-am numărat printre cei care au studiat dosarul, dar am decis să nu investesc pentru că nu cred în ea. În opinia mea, Sterling face o afacere proastă", a spus Patriciu.  Să fie atât de fraieri candienii- Până când şi el a recunoscut că de fapt cel care face afaceri proaste cu hidrocarburile este statul care stabileşte redevenţe mici şi care în acest contract cu Sterling a renunţat la împărţirea producţiei. Păi cine a renunţat coane Dinule- Nu cumva băieţii deştepţi din partidul matale care au semnat ordonanţa de urgenţă prin care s-au schimbat datele problemei în această chestiune- Nu cumba băieţii deştepţi de la PSD care au modificat legea petrolului în aşa fel încît statul să poată fi tras pe sfoară de oricine- Nu cumva premierul de atunci, Adrian Năstase, care a fost ales cu mare pompă  preşedinte de onoare al Clubului petroliştilor români, deşi el nu ştia nici cum miroase petrolul lampant- Să fim serioşi boierule! Dacă ne vezi săraci, ne crezi şi proşti-! A doua chestiune pe care Patriciu a vrut să o transmită este legată de faptul că până când şi el crede că redevenţele pe care le percepe statul român pentru concesiunile de hidrocarburi sunt mici, iar guvernul Tăriceanu a făcut rău că a renunţat la împărţitul producţiei în favoarea unei redevenţe cuprinse între 3,5 şi 13.5%. Ieşirea lui Patriciu nu l-a salvat pe Tăriceanu de la înec, ci chiar l-a aruncat în groapa cu lei care îşi va arăta adevărata dimensiune la apropiatul congres al partidului în perspectiva căruia s-au anunţat tot felul de candidaturi pentru şefia partidului. Liberalilor le trebuie un om care să nu miroase cel puţin a petrol, iar lui Patriciu a cam început să-i miroase a Crin, deşi el susţine că nu va fi de partea niciunui candidat. Măi să fie!