Cum s-a răcit un pic vremea, cum ştiriştii au simţit că e de datoria lor să ne anunţe că „iarna şi-a intrat din nou în drepturi”. În presa scrisă, titlul acesta a fost mai des întâlnit decât cursul valutar. Culmea, asta nici măcar nu înseamnă că a nins sau că s-a făcut mai frig ca-n ziua sau în iarna precedentă. Înseamnă pur şi simplu că se apropie sărbătorile (gata, desigur, să-şi intre în drepturi) şi ziarele nu mai au ce scrie. Geoană a fost suspendat, Ponta a fost gâdilat de Băsescu sub ochelăraşi, Crin a dormit iarăşi până târziu, iar mogulii au luat până şi ei o binemeritată pauză, după concedierile masive din sezonul competiţional.

Taman când să cred că n-o sa am nici eu ce scrie aici, am dat peste o ştire cu adevărat remarcabilă: în toiul acalmiei generale, o ştire imensă ne-a parvenit de departe. Nu, nu de la Huşi şi nici de la Oradea. Nici măcar din Orientul Îndepărtat, ci tocmai de hăt, la marginea sistemului solar. Simpatica navetă Voyager 1 (cea care arată ca un reflector luat de la second hand de un fotograf pedofil) a ajuns la capătul Sistemului nostru Solar. A mers fuguţa şi n-a făcut decât 33 de ani. Abia acum omenirea poate spune că a ajuns în sfârşit, literalmente, în spaţiul interstelar. Până acum nimic din ce fusese construit de mâna omului nu reuşise să se rupă de gravitaţia stelei care ne prăjeşte vara la Eforie Nord. Voyager 1 a reuşit, exact ca în motto-ul serialului, să ajungă acolo unde nici un om nu a mai ajuns.

Poate şi mai interesant decât naveta în sine este ”vinilul” de aur de la bordul acesteia, care conține informaţie esenţiale şi pe cât posibil exhaustive despre lumea noastră, în caz că cineva dă peste rachetă şi vrea să ne cunoască. Pe lângă pozele şi notiţele cu noţiuni ştiinţifice de bază (anatomia corpului uman şi structura ADN-ului, legi matematice, geografia sistemului nostru solar) şi fotografii cu principalele opere de artă de pe teritoriul Terrei, sonda mai conţine muzică. Beethoven, Mozart, Bach, Stravinsky, Chuck Berry şi The Beatles. De aceea ne rugăm ca, peste 40.000 de mii de ani, când se estimează că Voyager 1 va ajunge la prima stea (alta decât Soarele nostru), să nu cumva să dea peste nişte extratereştri manelişti.