Fuga Rusiei de la reuniunea OSCE din Kazahstan de frica adoptării unei rezoluţii legate de situaţia Transnistriei pe care majoritatea participanţilor o vor rezolvată n-a prea fost de folos din moment ce problema a fost reluată la Bruxelles, săptămâna trecută. În timp ce la Chişinău se mai dau lupte de culise pentru şefia instituţiilor statului, în capitala europeană înaltul reprezentant UE pentru politica externă şi de securitate, Ashton, a declarat că UE trebuie să intensifice eforturile pentru reglementarea problemei transnistrene, care durează de prea mulţi ani. Începutul săptămânii la Moscova a debutat tot cu o discuţie între adjunctul ministrului rus de externe şi şeful misiunii OSCE din Moldova legată de situaţia Transnistriei. Valul a cuprins şi Ucraina care a ţinut să se exprime prin gura celui mai important om din stat, preşedintele Ianukovici care fără nici un fel de jenă faţă de istorie a atenţionat România că Ucraina nu mai e cum o ştim ci i-a trecut de mult timiditatea în abordarea problemei transnistrene. În faţa diplomaţilor străini acreditaţi la Kiev, preşedintele ucrainean a afirmat că ţara sa este hotărâtă să participe la reglementarea conflictului transnistrean. Asta după ce în prealabil ceruse ministrului său de externe să pregătească propuneri nu de rezolvare a conflictului ci de întărire a poziţiei Ucrainei în problema transnistreană. Poziţia Ucrainei este din ce în ce mai agresivă la adresa României în timp ce Rusia şi-a înmuiat tonul. Poate tocmai de aceea- Posibil ca  Iuscenko să nu fi recepţionat bine mesajele de la Moscova şi să fi încurcat iţele din moment de declaraţiile sale oficiale se referă la un pachet de decrete prezidenţiale care să creioneze nu relaţia cu Transnistria sau Moldova, ci relaţia cu România care nu este parte în conflict şi nici nu face parte din comisia de 5 plus 2 sau trei sau câţi or mai fi, care supraveghează rezolvarea conflictului. După ce Rusia s-a dat lovită şi s-a speriat de o eventuală agresiune a României căreia i-ar putea trece prin cap să atace Rusia, Ucraina se dă şi ea atinsă în securitatea ei şi lasă impresia că România ar pune la îndoială pactul Ribbentrop-Molotov, pact care a creat-o ca ţară! Mai au un pic până când Rusia va spune că nu are nimic împotriva rezolvării situaţiei transnistrene, dar nu vrea Ucraina, pe care n-o poate obliga să fie de acord! Pasarea rezolvării conflictului transnistrean  la Ucraina nu e decât o altă metodă a Rusiei de a se fofila în faţa UE care pentru prima dată în ultimii 20 de ani i-a cerut ferm Rusiei rezolvarea conflictului  amintit. Bobârnacul primit de Ianukovici de la Moscova la făcut pe acesta să nu vadă că pentru Ucraina nu România este un pericol ci chiar Rusia,  care face legea în zonă şi despre care dacă nu i se dă voie nu-i poate pronunţa nici măcar numele. Îmbăţoşarea lui Ianukovici la comanda Moscovei este de înţeles într-un fel pentru că este stăpân peste o ţară desenată cu creta de pactul pe care ne acuză pe noi românii că nu-l recunoaştem. Trebuie să recunoaştem însă că soarta Transnistriei şi a Moldovei depinde de Rusia şi nu de Ucraina  care se răţoieşte în mod penibil la România crezând că în acest fel devine putere regională. Orgoliul prostesc al lui Ianukovici nu poate să ducă decât la ceva rău şi să sperăm că acest ceva rău nu este ceva asemănător cu situaţia Transnistriei. Nu mai este un secret pentru nimeni că Ucraina se va răsti la toată lumea atâta timp şi atât de tare cât îi va permite Rusia. Planul lui Ianukovici de a transforma teritoriul dintre Nistru şi Bug într-o regiune autonomă cu legi proprii şi administraţie proprie nu e pe placul Europei şi mai devreme sau mai târziu lucrurile vor intra în firescul lor!