Pentru prima oară după mulţi ani am văzut în stradă mii de oameni care protestau. Nu i-au scos sindicatele, cum încearcă liderii să acrediteze ideea, ci i-a scos politica femeistă a guvernului Boc. Tăierera  fără nici un fel de criteriu a pensiilor şi salariilor din sistemul bugetar şi nu numai, scăderea puterii de cumpărare şi spectrul neacoperirii cheltuielilor de întreţinere în perioada rece a anului  i-a scos în stradă pe oameni. Ce speră cei afectaţi de la această mare manifestare a nemulţumirii publice- Regândirea măsurilor de austeritate în aşa fel încât ele să afecteze cât mai puţini oameni- Din nefericire cu toate ameninţările cu greva generală care ar trebui să fie declanşată la sfârşitul lunii Guvernul va rămâne inflexibil chiar dacă va plăti cu fotoliile ministeriale. Nu are nici timp şi nici cum să modifice promisiunile făcute FMI-ului. Oamenii n-au protestat doar împotriva Guvernului ci împotriva întregii clase politice care de 20 de ani a muncit în aşa fel încât am ajuns aici. Sindicatele şi patronatele prezente în Consiliul economic şi social nu au putut să se înţeleagă asupra unei viziuni comune a măsurilor necesar. Partidele din opoziţie au un singur scop - căderea guvernului şi plecarea lui Băsescu, iar atâta timp cât televiziunile mogulilor sunt mai furioase ca niciodată şi se zvârcolesc isterizate de grija iminentului dezastru, actualul guvern, aşa slab cum este, trebuie să-şi ducă crucea până la capăt după care poate să şi cadă! Căderea guvernului nu foloseşte nimănui, nici măcar celor cărora ni se ia şi nu ni se dă. În schimb, sinucigaşa variantă a alegerilor anticipate care ar veni pe un val de nemulţumiri reale ale populaţiei ar putea da şanse opoziţiei să revină la putere. Ce ar face dacă ar veni la putere- Nimic mai mult decât face actualul guvern, care nu ştiu cât de slab este dar ştiu că are o mare problemă de comunicare. Pentru că veni vorba ţin să remarc apariţia ministrului Vlădescu, al cărui fan nu sunt, pe ecranele televizoarelor şi care a reuşit să ne lămurească pe toţi că nu avem prea multe variante la îndemână. Recunosc că nu m-am aşteptat să văd un Vlădescu viu, exact, răbdător, explicit, care a reuşit să depăşească tehnicismele meseriei de “contabil şef” şi să se facă înţeles. A reuşit acest lucru chiar şi în faţa motanului Felix ale cărei televiziuni n-au mai putut să-şi şteargă nici spumele de la gură! Revenind la problema care ne doare pe toţi trebuie să spun că inflexibilitatea guvernului s-a mai domolit pentru că Vlădescu a declarat că măsurile de tăiere a pensiilor şi salariilor se vor lua pe o perioadă determinată de cel mult un an de zile după care situaţia poate reveni la normal. Sigur că nu l-a crezut nimeni pentru că nici nu l-au auzit mulţi. Până la urmă guvernul este dator milioanelor de cetăţeni ai acestei ţări să arate că-i pasă de ce se întâmplă şi ia măsurile de austeritate de sus în jos pentru a putea să taie salariile şi pensiile de jos în sus! Atâta timp cât nimeni nu comunică nimic percepţia generală este că nu le pasă !