Arestarea funcţionarilor din portul Constanţa şi Agigea Sud precum şi a unui secretar general din Ministerul administraţiei şi internelor nu mai dă pe nimeni pe spate. Nu m-aş mai mira nici dacă aş auzi într-o zi că l-au arestat pe premierul Boc despre care până când şi opoziţia recunoaşte că este “sărac şi cinstit” vorba lui Iliescu… Pot aresta pe oricine că nu se va schimba nimic ci doar pentru ceva vreme se va încetini ceea ce li se reproşează penal lor: hoţia, haimanalâcul economic, curvăsăria banului necinstit şi cumetria de partid. Nu mă miră nici faptul că ultimii arestaţi sunt ancoraţi politic în PDL, nici nu mai contează în care aripă, pentru că nu poţi fura decât dacă eşti la putere adică dacă ocupi funcţii pe care ţi le repartizează partidul ca răsplată pentru munca depusă în campanile şi nu numai. Nu dimensiunea furtişagurilor mă sperie pentru că dacă tot te apuci de furat măcar să furi ca lumea ca să nu regreţi prea mult după ce te prind. Mă îngrijorează puterile discreţionare pe care le au unele personaje care prin natura funcţiei pe care o ocupă cu recomandare de la cine trebuie pot face chiar şi legi speciale valabile la ei pe moşie. Oamenii care se pretează la astfel de lucruri au pierdut, dacă au avut vreodată, noţiuni care nu ţin neapărat de şcoală în sens instituţional cât mai degrabă de consistenţa celor 7 ani de acasă. Cele mai mari tunuri şi cele mai mari găuri la Buget s-au dat de către vămi, fie ele la graniţă sau interioare. Dacă religia ortodoxă cunoaşte şi enumeră 20 de vămi ce reprezintă 20 de feluri de a judeca sufletul realitatea românească o întrece pentru că aşa cum stau lucrurile pare că fiecare vameş are vama lui. Vămile religioase se întâlnesc după ce sufletul se desprinde de corp. Sfinţii Părinţi spun că pe calea cerului, mergând spre răsărit, sufletul întâlneşte întâia vamă, unde duhurile rele, după ce au oprit sufletul însoţit de îngerii cei buni, îi înfăţişează păcatele sale făcute prin cuvânt (vorbe deşarte, flecăreală, cuvinte obscene, jigniri, luare în râs a lucrurilor sfinte, cântece pătimaşe, râs s.a.m.d.); a doua vamă este aceea a minciunii (orice minciună, călcare de jurământ, luarea numelui lui Dumnezeu în deşert, călcarea făgăduinţelor făcute lui Dumnezeu, ascunderea păcatelor înaintea duhovnicului); a treia vama este a calomniei (calomnierea aproapelui, vorbirea de rău, umilirea altuia, jignirea, batjocura unită cu uitarea propriilor sale greşeli şi păcate); a patra vama este a lăcomiei (beţia, obiceiul de a mânca între mese şi în ascuns, uitarea rugăciunii înainte şi după mese, nepaza postului, îmbuibarea, desfătările, în sfârşit, toate formele de gastrolatrie); a cincia vama este a leneviei (lenevire la slujbele divine şi la rugăciunea fiecăruia, neglijenţa la lucru, lene); a şasea vamă este a furtului (tot soiul de furturi, pe ascuns sau pe fată); a şaptea vama este aceea a zgârceniei şi a iubirii de arginţi; a opta vamă este a cămătăriei; a noua vama este a înşelătoriei (judecăţi strâmbe, măsuri false şi alte înşelătorii); a zecea vama este a geloziei; a unsprezecea vamă e a mândriei (ambiţii, mândrie, prea bună părere de sine, lipsa de respect faţă de părinţi, cler, superiori, în general neascultări);  a douăsprezecea vamă este a mâniei; a treisprezecea vamă este a răzbunării; vama a paisprezeceaeste a uciderii; a cincisprezecea vamă este aceea a magiei (vrăji, amestec de otrăvuri, farmece, chemarea demonilor); a şaisprezecea vamă este a necurăţiei (tot ce ţine de acest păcat: gânduri, pofte şi fapte necurate); a şaptesprezecea vamă este cea a adulterului (necredinţa în căsătorie, căderea în păcat a persoanelor hărăzite lui Dumnezeu); a optsprezecea vamă este aceea a păcatului sodomit (pasiuni contra firii, incest); a nouăsprezecea vamă este a ereziei (false cugetări asupra religiei, lepădarea de credinţa ortodoxa, hula, blasfemia); in fine, ce de pe urma, a douăzecea vamă este aceea a nemilostivirii (cruzimea).  La ce palmares au contemporanii noştri periodic arestaţi pun pariu că nu trec nici de prima vamă….