Titlul mare de la Realitatea TV de ieri mai că nu m-a făcut să plâng: „La marşul sărăciei prin piaţa disperării s-a aruncat cu ouă”. Simt nevoia să vă menţionez că nu există nici o Piaţă a Disperării în Bucureşti. Era o figură de stil, v-aţi prins- De fapt, era Piaţa Revoluţiei. Şi parcă suna la fel de bine, dar mă rog, cine-s eu să judec dătătorii de titluri de la Realitatea- Alt paradox frapant voiam să remarc, la mintea cocoşului, e drept: deci oamenii ăia nu erau chiar aşa de săraci, dacă şi-au permis să arunce cu ouă în Ministerul Muncii. Te pomeneşti că or fi aruncat şi cu de alea de prepeliţă, că se respectă. Vă imaginaţi un dialog între doi vecini-

Vecin 1: Ce faci, bă, Samoilă, nu eşti la servici-

Vecin 2: Nu, bre, Aritoane, că azi avem grevă...

V1: Unde aveţi grevă, bre-!

V2: Ete-aci, la două staţii, în piaţa disperării.

V1: Bă, Samoilă, bă, pot să fac o remarcă chizdoasă, bă-
V2: Poţi, dară!

V1: Bă, păi tu nu eşti în piaţă, bă, eşti aci, cu sula-n sus la televizor!

V2: Ştiu, bă, lasă-mă, că-mi vine să mor!

V1: De ce, mă, ce-ai-
V2: Nu m-am calificat la grevă, bre, cică-s prea sărac. Mi-or zîs: „Nea Samoilă, om fi noi săraci, dar nici chiar aşa, ca matale, să n-ai cu ce să arunci...”

V1: Ce să arunci, bre-!

V2: Păi ştiu şi eu, Aritoane- Aruncă care mai de care, scuză-mi cacufonia... Unii cu roşii, alţii cu ouă... Unii cu butelii goale, cu sticle de bere, cu casete cu manele vechi, cu cartoane în care au avut ambalate electrocasnice...

V1: Păi, şi tu chiar n-ai găsit nimic s-arunci, uăi-

V2: Păi cu ce dracu s-arunci, spune şi tu- Că până şi copiii sunt plecaţi la şcoală... Măcar cu ăla mic puteam să azvârl după d’alde Boc, poate mă dedea şi pe mine la ştiri.

V1: Te dedea dacă-l nimereai, bre, da-i greu de ţintit, dă-l în moaş’sa!

V2: Bă, Aritoane, da’ nu dai şi tu o bere, în cinstea grevei-
V1: Dau, bă. Dau şi două, să avem amândoi cu ce arunca dup-aia!

V2: Hai să trăieşti, eşti cel mai bun vecin al omului!

mantzy.wordpress.com