Caracatiţa Paul e o moluscă simpatică. Are ochi mari, piele fină, e microbistă şi e pe mână (sau, mă rog, pe tentacul) cu pariorii de pretutindeni. A ghicit toate rezultatele Germaniei la acest mondial (inclusiv înfrângerile cu Serbia şi Spania) şi pentru finala de aseară a pronosticat răspicat: câştigă Spania. Eu scriu acest text înainte de începerea finalei, dar, sincer să vă spun, nu am nici un motiv să mă îndoiesc de calitatea predicţiilor simpaticului Paul. Ba chiar am să pariez eu însumi pe Spania şi mă răfuiesc pe urmă cu el dacă m-a păcălit.

Trăiesc însă sentimentul pe care l-am trăit la sfârşitul fiecăruia dintre cele cinci mondiale la care m-am uitat până acum. Un soi de regret nostalgic (nu ştiu dacă ăsta e pleonasm, mă scuzaţi) amplificat de caniculă, de plictisul lunii iulie şi de iminenţa începerii campionatului nostru. O să ne uităm iar la el, oricât ne-am jura că, după atâtea meciuri frumoase pe stadioane superbe şi în decoruri exotice, nu mai putem înghiţi un Oţelul – Astra. Dar o să putem. Nu pentru că am fi masochişti, ci pentru că suntem microbişti. Unii deloc mofturoşi. Păpăm orice ni se serveşte.

Drumul de la calamarul Paul la caracatiţa mafiotă din Liga I nu va fi însă uşor de parcurs. Ne va fi greu, la început s-ar putea să resimţim chiar senzaţii acute de greaţă şi dureri de cap. Dar prin august vom fi ca noi. Vom fi uitat de Africa de Sud complet şi ne vom concentra pe băieţii noştri încurcăcioşi şi neserioşi. şi doar noaptea, după ce am pus capul pe pernă, vom mai zâmbi nerăbdători, pe jumătate adormiţi, visând la Mondialul care în 2014 va ajunge acolo unde trebuia dus de mult: în Brazilia.

www.mantzy.wordpress.com