Traian Băsescu şi Victor Ponta au arătat ieri, încă o dată, lumii, că sunt legaţi prin sentimente profunde. Cine i-a legat şi câte grade avea, nici nu mai contează. Sunt doi prizonieri ai sistemului, unul bătrân cu suflet tânăr, altul încă tânăr şi fără suflet. Sentimentele dintre preşedinte şi premier sunt uneori de ură, alteori de milă, câteodată de scârbă. Întotdeauna negative, dar au ştiut mereu să folosească asta în interesul lor.

Mai ţineţi minte când povestea Elena Udrea cum l-a ajutat PDL pe Ponta să ajungă preşedinte la PSD, promiţând fonduri aleşilor locali social-democraţi? Nu a spus-o chiar cu aceste cuvinte, dar cu sensul acesta, şi a dat de înţeles că lui Băsescu îi este dator Ponta. Mai ştiţi când povestea aceeaşi Elena Udrea cum s-a dat PDL la o parte de pe colegiul Târgu Jiu în care a candidat Ponta, atât în 2008, cât şi în 2012. Cică tot lui Băsescu i s-ar datora. Desigur, şi naşului Maior de la SRI, despre care mai spune Băsescu din când în când că i-ar putea urma în tronul de la Cotroceni.

Cred că nici Ponta nu a rămas dator. Pesediştii povestesc cum i-a livrat pe tavă ba pe Năstase, ba pe Geoană, care nu a pierdut ultimele alegeri prezidenţiale chiar singur. Mai zic pesediştii de liste cu corupţi, negociate la sânge de cei doi, înainte de a fi livrate procurorilor. Şi pedeliştii vorbesc de listele astea, toată lumea vorbeşte. Normal, mai sunt şi listele cu protejaţii, de care nici procurorii unuia, nici ai altuia, nu au voie să se atingă.

Miercuri, 5 martie 2014, ora 14 – a fost remaniat guvernul Ponta 2. Aceeaşi zi, ora 18 – a fost învestit guvernul Ponta 3. Care la ora 14, în viziunea lui Traian Băsescu, era un guvern nelegitim cu un premier corupt. Oare ce şi-au negociat de data asta? Bine măcar că relaţia lor a făcut progrese şi de la pactul scris de coabitare din 2012 au ajuns în 2014 să se bazeze pe cuvântul de onoare.