Anul acesta se pare că este anul marilor restructurări făcute cu voia sau fără voia noastră. Despre ele a vorbit cine nu te aştepţi pe tonuri diferite, din poziţii sociale diverse cu credinţă sau din interese evidente. Pentru că s-a ajuns aici, la nevoia de a da afară din serviciu oameni este regretabil, dar vinovate sunt toate partidele politice care aflate rând pe rând la guvernare n-au precupeţit nici un efort în a-şi poziţiona pe scara bugetarilor rudele, prietenii, simpatizanţii şi membrii de partid. Pentru că serviciul la stat era până nu demult unul foarte sigur pentru care nu-ţi trebuia cine ştie ce minte s-au umplut birourile suprapopulate ale instituţiilor statului cu tot felul de posesori de diplome care s-au dus la universităţi turişti şi să zicem au ajuns jurişti. Fără nici o excepţie în România partidele au plantat în posturile bugetate de la stat oamenii, care le-au fost aproape în detrimentul persoanelor posesoare a capacităţilor reale intelectuale. Aşa că reducerea acestor posturi care au fost folosite de-a lungul anilor pentru a recompensa unele servicii mi se pare o acţiune deşi târzie totuşi oportună. Problema este cine rămâne şi cine pleacă! Ultimii care intră în morişca restructurărilor sunt profesorii asupra cărora s-au purtat nesfârşite discuţii. Cu riscul de a fi înjurat pot să afirm că actualul învăţământ este mult mai slab decât cel din vremea împuşcatului. Personal am întâlnit destui absolvenţi de facultate care pe lângă faptul că nu puteau stăpâni domeniul în care căpătaseră diplomă de absolvire aveau şi mari carenţe de comportament social. Poate că învăţământul românesc suferă de o boală foarte gravă şi anume aceea că s-a axat pe pregătirea aproape în exclusivitate a tinerilor pentru calitatea lor de absolvenţi cu studii superioare. Un stat nu poate funcţiona doar bazându-se pe astfel de absolvenţi mai ales atunci când aceştia nu posedă nici măcar cunoştinţe minime. Înăsprirea condiţiilor prin care un tânăr poate accede la studii superioare poate ar îmbunătăţi calitatea tinerilor absolvenţi dar acest lucru este destul de complicat şi nu va putea fi rezolvat în următorii ani. Plecarea delegaţiei FMI s-a lăsat cu două anunţuri importante. Restructurările din domeniul învăţământului, aşteptate de altfel de mai mult timp şi anunţul făcut de premier legat de creşterea salariilor cu aproape 10%. Dacă guvernul va reuşi să facă restructurarea profesorilor vom vedea peste puţin timp dar anunţul legat de mărirea salariilor începând cu anul viitor a fost întâmpinată cu mari rezerve şi comentarii acide. Intenţionat, comentatorii care au difuzat anunţul premierului n-au adăugat că acea creştere de 10% pentru 2011 poate fi făcută dacă nu se va mai plăti al 13-lea salariu. Acest salariu înseamnă exact câte 10% pentru fiecare lună a anului viitor. Altfel spus salariu nu va creşte în 2011 dacă se va plăti şi al 13-lea salariu sau va creşte cu 10% dacă nu se va plăti. Sigur că probă de foc o vor da guvernanţii la începutul iernii când lucrurile se vor mai aşeza iar situaţia financiară a românilor nu va fi deloc roză. Atunci e atunci!