1 Mai, între mici şi mare

Voi ştiţi ceva mai greţos ca 1 Mai? Mi-e scârbă de această sărbătoare inventată chiar şi neparticipând la ea. Mi-e scârbă de cozile de la hypermarketuri, mai ales când trebuie să stau în spatele unor burtoşi transpiraţi cu cărucioarele pline de baxuri de bere la pet şi caserole de mici. Mi-e scârbă pentru că ştiu că ăştia sunt muncitorii care îşi iau familiile stupide şi umplu pădurile şi marginile râurilor cu fum de grătare, gunoaie şi manele evergreen. Nici măcar faptul că oraşul respiră fără ei nu mă consolează. În orice loc liber de parcare văd maşina unui târlan pe iarbă, cu mileuri pe bord şi uşile larg deschise ca să facă faţă „sistemul” audio de 30 de lei luat de pe dig, în urma unor negocieri la sânge.

Apoi sunt tinerii. La fel de enervanţi. De 1 Mai, papagalii sub 30 de ani se duc la mare. Şi nu la Adriatică sau la Atlantic, ci la prăpădita de Mare Neagră, ba, mai exact, pe cel mai de rahat mal al ei: litoralul românesc. De ce-or insista puţoii ăştia să umple hotelurile pline şi aşa de gândaci de 1 Mai, n-o să înţeleg niciodată. Aşa cum nu voi înţelege farmecul unei beri băute noaptea pe plajă, la 5 grade şi pe un vânt de-ţi clănţăne dinţii în gură.

Am putea spune că explicaţia constă în profundul sentiment de turmă. Dar ar fi prea simplu. Sentimentul de turmă se formează tocmai pentru că există condiţiile favorizante: ne place să o frecăm şi să umflăm burdihanele cu bere cel puţin la fel de mult pe cât ne place să facem exact ce face vecinul de la 2.

Mantzy.wordpress.com

Vizualizări: 137

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: