Cred că presiunea continuă la care sunt supus de Antena 3 (că Realitatea a lăsat-o ceva mai moale, în comparaţie) a început să-şi facă efectul. Ieri dimineaţă m-am trezit scandalizat de declaraţiile lui Traian Băsescu de la o emisiune TV. Nu le reiau aici integral, nu are sens. Oricum toate se concentrau asupra unui fapt: nu avem bani, suntem foarte îndatoraţi, trebuie să strângem cureaua. Se măresc pensiile? Nu avem bani, avem datorii mari la fondul de pensii. Se măresc salariile? Nu avem bani, suntem pe nu-ştiu-cât deficit. Trăim? Nu avem bani, nu prea are sens să sperăm. Nu exclud (ba chiar bănuiesc că aşa s-a întâmplat) posibilitatea ca vorbele preşedintelui să fi fost trunchiate grav la montaj de către jurnaliştii lui Felix. Dar, dacă stau să mă gândesc, nici când am citit/văzut interviuri complete nu am auzit de la Băsescu cum are de gând să rezolve situaţia. Începe să-mi miroasă a anii '80, când am desfiinţat importurile ca să plătim datoria externă. Chiar aşa, nu mai avem nici o speranţă? Vreau să vă spun că şi eu am rată la bancă şi încă una destul de mărişoară. În ultima vreme nu prea mai fac faţă la ea, aşa că mă gândesc cum să produc mai mulţi bani. Am luat în calcul varianta să renunţ la deodorant şi să reduc numărul meselor la una pe zi, dar nu mi s-a părut demnă de luat în considerare. Aşa că mi-am propus să muncesc mai mult.

Uite la Obama, cel mai înjurat preşedinte american de la... nici nu mai ştiu de la care dintre ei încoace. Şi el poate invoca perioada economică extrem de dificilă în care a preluat mandatul. Dar, dacă ar apărea la televizor cu păreri de astea fixe şi defetiste de genul ”suntem condamnaţi”, ar fi belit de viu, live la CNN, de toată pielea aia închisă la culoare. Aşa că măcar ăla se preface că are nişte soluţii. Recent a apărut în faţa Parlamentului cu un dosar în care consilierii i-au scris nişte măsuri anti-criză şi, într-un discurs bun, ca de obicei, i-a somat pe democraţi şi republicani deopotrivă să voteze respectivele legi. A vorbit în faţa politicienilor ca un elev în faţa profesorilor. Sau precum concurenţii de la Arena leilor în faţa miliardarilor care îi pot finanţa, dacă aţi văzut emisiunea. Nu i-a fost ruşine, nu a considerat că este sub demnitatea lui să spună nişte chestii aparent banale. Sigur, poate soluţiile sunt greşite. Dar măcar al lor încearcă să le arate că le deţine.