Am cunoscut multe piariste la viaţa mea de mini-personalitate haioasă a blogosferei. Nu ştiu ce-i cu meseria asta, dar în general nu am remarcat la ele multe talente persuasive, afară de nişte ţîţe mari şi destul de convingătoare. Fiecare instituţie se PR-uieşte cum simte mai bine, iar uamenii, aceste făpturi minunate, fac la fel.

În SUA, un puşti este puternic promovat ca ”băiatul mai deştept ca Einstein”. Jacob are 12 ani, IQ de 176, este deja la facultate şi predă matematică colegilor mai mari cu 7-8 ani. În timpul liber, sîntem asiguraţi, lucrează la o îmbunătăţire a teoriei relativităţii. Aflu de pe un site şi că e cam autist, sper să nu-l calce vreo maşină în timp ce reconstituie din punct de vedere chimic Big Bang-ul cu creta pe asfalt. Povestea este clar o petardă şi are două rînduri de cusături cu aţă albă. Dar, oricum ar fi, e vorba totuşi despre creier. 

Peste ocean, în Românica, nici urmă de creier. Ba chiar multă penurie, mai ales în materie de subiecte de presă. Capul de afiş e ţinut, de cîteva zile încoace, de divorţul dintre Pepe şi Oana. Şi-au împărţit soţeşte televiziunile de rahat şi emisiunile de canal. El apare pe PRO la Măruţă, ea apare pe Antenă la Capatos. În fiecare zi ni se pare că mai jos nu se poate şi în fiecare suntem contrazişi de coborârea vertiginoasă a celor doi în mizeria ţigănelii. Ieri, Pepe şi-a tăiat seiful cu flexul (nu am înţeles de ce nu l-a deschis cu cifrul, dar bănuiesc că Oana i-a spălat şi creierul când a plecat) ca să ne arate că Oana i-a furat 61.000 de euro din el. Cum ne-a arătat Pepe asta? Simplu: a tăiat seiful ca să vedem că înăuntru nu sunt 61.000 de euro. Pe sistemul ăsta, aş putea să demonstrez zilnic că mi s-au furat milioane de euro şi zeci de tablouri inestimabile.

PR-ul este deci o ştiinţă foarte abstractă, dar e destul de evident că între cel de-afară şi cel de la noi există încă cel puţin 7 ani diferenţă. Zic de ăia de-acasă.