Din fericire pentru televiziunile de ştiri care adoră să-şi ia meclele şi titlurile suferinde pentru ca apoi să poată să dănţuiască pe cadavre, aşa supărate şi cernite cum lasă să se înţeleagă că ar fi, vedetele în România mor la intervale destul de lungi cât să le putem cinsti memoria îndelung. Mădălina Manole a apucat, din fericire, să fie întoarsă pe-o faţă şi pe alta (probabil chiar la propriu, căci mi-am imaginat-o răsucindu-se în mormânt la unele declaraţii de prin emisiuni) pe placul editorilor, a producătorilor şi-ai şefilor de redacţii. Numai bine, exact când cazul Mădălinei fusese deja stors intens de corbii necrofili din presă, c-a murit şi bardul de la Bârca. Mulţumită agendei publice atent mânuite, am uitat instantaneu de Mădălina şi-am început să-l plângem pe poetul neamului.

Ieri, toată ziua, ştiriştii s-au înghesuit să filmeze feţele copiilor lui Păunescu, care-i stăteau la căpătâi în biserică, în timpul slujbei de înmormântare. Acesta este, se ştie, al doilea cel mai bun cadru posibil după cel cu însăşi faţa mortului, pe care deontologii se abţin, totuşi, să-l dea, deşi la OTV sunt convins că vom fi delectaţi şi cu el. Parada de pe aleile din Bellu era în toi şi puhoiul de adoratori în plin plâns când câteva ziare online au lansat pe piaţă o ştire cutremurătoare: un alt mare artist al neamului, Adrian Copilul Minune, fusese înjunghiat într-o bodegă din Giurgiu.

”Să fie adevărat?” s-au întrebat cei prezenţi la înmormântarea lui Păunescu, gură-caştii şi jurnalişti deopotrivă. ”Este posibil să moară celălalt mare Adrian (mare ca renume, e adevărat, căci ca dimensiuni e fix opus) la aşa scurtă vreme după primul?”. A fost un moment de nehotărâre pentru îndureraţi, o clipă de tensiune maximă. Bardul din sicriu era cât pe-aci să rămână lângă el cu rudele apropiate, în timp ce preotul însuşi era în blocstarturi, gata s-o rupă la fugă, odată cu cameramanii, la drama mai de actualitate, cea de la Giurgiu. Moartea micului Adrian nu s-a confirmat, însă, iar marele lui tiz a scăpat. Mă rog, vorba vine. A scăpat ieftin, să zicem, cu o înmormântare pupincuristică, aşa cum cu siguranţă şi-ar fi dorit.

mantzy.wordpress.com