Cărămizi galbene

Lumea nu mai înțelege sau nu mai vrea să vadă calea de mijloc. Bunul simț. Normalitatea.

Daca alăptezi la 1 an ești dusă cu pluta și o să nenorocești copilul că știu ele că o să îl alăptezi până la școală. Dacă îi dai lapte praf de la naștere ești o criminală pentru că lapte praf = chimicale, aluminiu, chestii.

Fără zahar, miere, mai nou agave. Fără dulciuri, desigur, totul crud, cât mai crud, trebuie să dumicățești și să măsori fiecare îmbucătura, să combini alambicat și să-ți dai teza de doctorat la cină (deși tu nici măcar nu găteai înainte de plod). Fie-mea mănâncă cât pot eu de sănătos, dar dacă are chef să mănânce seara juma de kil de carne și de legume, ei bine, va primi juma de kil de carne și  legume. Nu-i bine, oricum ai da-o. Pentru o tabără nu-i bine că ești fițoasă că-i dai bio și copilul o să ajungă să fure cartofi prăjiți din supermarket, pentru cealaltă nu-i bine că nu-i neprocesat, că e seara și că e carne.

Îl lași să ia singur decizii? Ai să distrugi copilul, n-ai văzut că suedezii vor să se întoarcă la vechile metode de parenting că astea au generat adulți eșuați? Îi spui nu și insiști să spună te rog, mulțumesc și cu plăcere? Ești un mic Hitler care inhibă copilul și îi omori creativitatea plus orice șansă să devină un adult independent.

Nimic, dar nimic nu-i bine. Orice ai face, vei greși.

Da, am alăptat, dar a băut și lapte praf după. Putem să găsim o cale de alimentație sănătoasă, chiar dacă bagă mâna-n cartofii noștri de prăjiți o dată pe an sau ronțăie din napolitana lui ta-su. Îi facem educație pentru că îi spunem de 1000 de ori pe zi cum să se comporte frumos, când greșește, de ce e politicos așa și nu pe dincolo, de ce aia, de ce cealaltă și nu invers, că te rog, mulțumesc, cu plăcere, că nu-i frumos să țipe, că nu-i bine să se mâțâie, că în sus, că în jos și infinit de multe exemple, chiar dacă alegerile de dimineața până seara le face singură (când se trezește, cu ce se îmbracă, se îmbracă singură-da, durează de 7 ori mai mult decât dacă aș îmbrăca-o eu, cât lapte bea, ce mai mănâncă după, dacă mergem în parc sau la un prieten, daca mănâncă fructe sau altceva  la gustare, când mănâncă ciorba și felul doi, cât doarme, unde doarme-la prânz doarme la noi în cameră, cu ce se joacă pentru restul după-amiezii, ce culoare de pai își alege, care e ordinea corectă a piticilor pe raft, dacă își pune singură pastă de dinți sau nu - și da, toate abaterile de la regulă pot genera supărări și proteste pentru că intră în categoria lucrurilor la care ea decide).

Facem cum putem noi mai bine. Ne mai enervăm, mai țipăm, ne pare rău, ne drăgălim mult, ne jucam, sărim, ne ascundem, învățăm. Toți. De-o dată.

Nu cred că o stric lăsând-o să aleagă singură pentru că o văd cât e de politicoasă, atentă, că nu lovește niciodată un copil, că are răbdare la spectacol sau când încă nu e gata masa, că râde în marea majoritate a timpului și în general, că nu face răutăți. Așa a învățat singură o tonă de lucruri care mie mi se par uluitoare (dar știu bine că și alți copilași le fac). Că are toane (O, și ce toane uneori, mai ales când e obosită), că face năzdrăvănii, că rămâne agățată în scaunul de buro al lui ta-su? La naiba da, nu vreau să cresc un bibelou. Nu cred că o stric nici dacă o las sa mănânce ce îi place, atâta timp cat face alegeri relativ sănătoase, atâta timp cât legumele tot sunt pe primul loc și mănâncă un măr pe zi. Dar nu, n-o sa trec la mâncat frunze și nici n-o să mă simt prost că n-a mâncat grâu încolțit până la 3 ani.

Și când am un copil care spune seara că s-au întristat lalelele și dimineața că uite mami, s-au bucurat, parcă îmi vine să cred că e un copil bun. Sar dintr-una-n alta, ca de obicei.

Despre normalitate. Calea de mijloc. Părinți cărora nu le flutură narile când aud de scutece Pampers dar nici nu strâmbă din nas când vad un bebe mic într-un wrap. Care n-aruncă gunoi pe jos, nu deszăpezesc mașina mutând zăpada în fața mașinii de lângă și au noțiunea de rușine. Sper așa, în adâncul sufletului meu, că genul ăsta de părinți, care lasă copilul să aleagă cu ce linguriță mănâncă dar îi și spun nu când vrea să dea un alt copil jos de pe leagăn o să găsească cărăruia îngustă cu cărămizi galbene care duce la formarea unui adult…na, din nou cuvântul ăsta: normal.

www.sleepy00.com

Vizualizări: 50

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Diverse:

Citește și: