Mitropolia Olteniei și Arhiepiscopia Craiovei anunță organizarea Simpozionului Național „Mărturisitori ai Bisericii Ortodoxe Române în secolul XX: Sfântul Cuvios Gherasim Iscu și Mănăstirea Tismana în perioada comunistă”. Evenimentul se va desfășura între 19 și 21 septembrie 2025, la Mănăstirea Tismana, cu participarea unor invitați de seamă din mediul teologic și academic.

Programul începe vineri, 19 septembrie, la ora 12:00, cu deschiderea oficială a simpozionului și lansări de carte dedicate vieții și muceniciei Sfântului Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana. Lucrările simpozionului vor continua sâmbătă, 20 septembrie, între orele 09:00 și 14:00, iar seara, de la ora 19:00, va fi oficiată Slujba de Priveghere în cinstea Sfântului. Duminică, 21 septembrie, programul liturgic va începe la ora 09:00, cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în altarul de vară al mănăstirii, de un sobor de arhierei, preoți și diaconi. La ora 12:00 va avea loc ceremonialul proclamării canonizării, urmat de festivitatea de mulțumire și premiere a binefăcătorilor.

Sfântul Cuvios Gherasim Iscu, ultimul stareț al Mănăstirii Tismana, este considerat unul dintre marii mărturisitori ai Ortodoxiei din perioada comunistă. Originar din județul Bacău, născut în 1912, a intrat de tânăr în monahism și a urmat studii teologice la Neamț, Bacău și București. Tuns în monahism la Tismana, a fost hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah, iar ulterior a slujit ca egumen al Mănăstirii Arnota și bibliotecar la Mănăstirea Cernica. A fost apropiat de viitori ierarhi importanți ai Bisericii Ortodoxe Române și a desfășurat o activitate misionară intensă în Transnistria, unde a ctitorit biserici și mănăstiri, lăsând în urmă o puternică amprentă duhovnicească.

Revenit în țară, a devenit stareț al Tismanei și exarh al mănăstirilor din Oltenia, păstrând vie tradiția isihastă a Cuviosului Nicodim. Mărturia sa de viață, credința neclintită și sacrificiul în închisorile comuniste l-au așezat printre marii martiri ai neamului.

Proclamarea canonizării sale reprezintă o recunoaștere a vocației martirice a poporului român și a exemplului luminos al celor care au mărturisit credința chiar cu prețul vieții.