Pe de o parte, lumea nu mai citește presă. Cărți nici atât. Pe undeva e de înțeles. Citim pe internet. Pe internet ne-am obișnuit să fie gratis. Unii dau acest argument amuzant: „plătesc abonamentul la internet, deci textele nu sunt gratis”. Haioși, nu? Ca și când ar spune: „plătesc abonamentul la autobuz, deci pot să-l buzunăresc pe șofer”. Nu e normal ca textele de pe internet să fie gratis, bineînțeles, atâta timp cât cineva muncește pentru ele. Și eu cred în asta.

Cred în asta atât de sincer încât, luna trecută, m-am abonat la Financial Times, după ce am citit acolo un articol foarte frumos. L-am tradus și în „Pandurul” integral, v-aș sfătui să-l citiți sau recitiți, pentru că a fost foarte scump. Mai exact, m-a costat 55 de euro. Neobișnuit să citesc ce e scris cu litere mici, mi-am făcut abonamentul convins fiind că voi plăti un tarif modic. 2 euro pe lună, credeam eu. Dar ăla era scrisul cu litere mari. Pentru că ieri, când să scot banii de chirie, mi-a venit și plata pe care tocmai o făcusem automat, scrise cu litere mici: 55 de euro către Financial Times Londra pentru un abonament „premium”. Dar ce-am făcut? Or fi crezut că sunt vreun broker, săracul de mine... Mie îmi plăcuse doar articolul ăla despre cum s-a simțit criza financiară la Madrid. Dar a fost ca-n Filantropica: m-au impresionat, mi-au luat banii.

Departe de mine să vă sfătuiesc acum că presa online umblă după banii românilor cinstiți care cred că este mai ieftină decât este ea de fapt. Din contră, repet că munca trebuie plătită. Poate nu cu 55 de euro pentru un articol, dar trebuie.

Uneori, ne imaginăm cum ar fi ca toți cei 10.000 de oameni „abonați” pe Facebook la Pandurul să plătească un abonament de 50 de cenți (nici măcar un euro, poftim) pentru că citesc zilnic zeci de articole de calitate. Ar costa cam un cent de articol, dacă citiți 50 de articole pe lună. Atât de puțin încât ne e și greu să calculăm cât e asta în bani românești. Dar pentru ziarul nostru ar însemna enorm, iar ceea ce v-am oferi la schimb ar fi de o calitate net superioară. Ei bine, când românul va avea acest reflex, să respecte și să plătească munca făcută de alții, atunci nu doar presa autohtonă va deveni mai bună, ci țara pe de-a întregul.