Cele mai bune 3 bancuri despre mândria de a fi român pesedist

Locul 3: Cică Ion, un român insignifiant, era pe aeroport, unde urma să se întâlnească cu un director de companie, ca să discute o eventuală angajare. Înainte să se vadă cu directorul, îl zărește la câțiva pași, în cafeneaua din aeroport, pe Bill Gates. Merge la el și-i zice:
-Doooomnu' Gates, vă rog și eu ceva mult de tot!
-Spuneți, zice Gates.
-O să mă văd cu un tip aici, în vreo 5 minute. Credeți că puteți să veniți la mine în timp ce discut cu el și să-mi spuneți: ”Salut, Ioane! Mă bucur mult să te revăd, prietene, ce mai faci?”. 
Mai mult de jenă, Bill Gates acceptă. Vine directorul respectiv, se întâlnește cu Ion la masă, așa că Gates procedează conform planului. Se duce la ei la masă, îl bate pe umăr pe Ion și-i spune:
-Salut, Ioane! Mă bucur mult să te revăd, prietene, ce mai faci?
La care Ion, scârbit, îi aruncă peste umăr:
-Marș, mă, de-aici, nu vezi că sunt ocupat?!
Locul 2: Un țăran cosea pe marginea unui râu și aude o voce din iarbă, de lângă el.
- Țărane, mor, te rog, aruncă-mă înapoi în râu și îți îndeplinesc oricare trei dorințe!
Era peștișorul de aur. Omul se uită la el cu coada ochiului, dar nu se întrerupe din cosit și nu zice nimic. Peștișorul de aur insistă:
-Țărane, te implor, aruncă-mă în apă și o să te fac bogat și fericit!
Țăranul, nimic. Peștișorul de aur, tot mai disperat:
-Țărane, îți dau orice vrei, case fără număr, femei la fel, mașini, sănătate veșnică, orice, doar ajută-mă!
La care țăranul aruncă coasa cât colo, se duce cu mers apăsat spre locul unde era peștișorul de aur și, în timp ce îl zdrobește cu călcâiul cizmei, urlă, plin de nervi:
-Pe cine p##da mă-tii faci tu țăran?!
Locul 1: Cică un român, Ion, dintr-un sat oarecare, pleacă în America. La câteva luni de la plecarea lui, consătenii lui Ion primesc vești despre cât de bine îi merge lui Ion în străinătate. Ulterior, succesul lui Ion este confirmat de venirea acestuia acasă pe timp de vară, în vacanță, cu mașină și haine de milionar. La petrecerea de revenire, Ion dă fiecărui consătean câte o sută de dolari, cadou. Oamenii sunt încântați și încep să-i spună ”John”.
Vine următoarea vară, John se întoarce din nou acasă. Iarăși face o petrecere și iarăși dă câte o sută de dolari fiecărui consătean. Aceștia îl laudă din nou și se declar mândri pe unde apucă de faptul că au un vecin atât de priceput în afaceri, milionar, pasămite, dar și atât de mărinimos.
În a treia vară, John vine iarăși acasă. Dă aceeași petrecere de revenire, dar parcă cu mai puțin fast, iar la sfârșit nu mai împarte câte 100 de dolari fiecăruia, ci câte 50.
Imediat după petrecere, Gheorghe vine la Vasile și-l întreabă, foarte cătrănit:
-Băi, și ție tot 50 ți-a dat?
-Da.
-Mă, eu nu mai rezist, mă duc să-i cer explicații.
Se duce Gheorghe la John, așadar, și-l întreabă de ce le-a dat doar câte 50 de dolari și nu câte 100, ca în verile trecute. John îi explică răbdător că în America a venit criza financiară și că nu o mai duce chiar atât de bine ca în primii ani, mai ales că a terminat și fiul său liceul și l-a dat la un colegiu american destul de scump.
Gheorghe se întoarce la Vasile negru de supărare și-l ia direct cu:
-Ai auzit, mă, ce face nenorocitul ăla de Ion?
-Care Ion, mă? John, adică?
-Ion, mă, dă-l dreacu!
-Ce face?
-Își ține copilul la facultate pe banii noștri!

Vizualizări: 861

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: