Țară de animale împotriva animalelor

E bine să văd, pe Facebook cel puțin, că lumea din țara asta, aia care să știe să scrie cel puțin, încă se poate revolta pentru o nedreptate comisă împotriva unui animal. E bine, deci, să vorbim și aici despre cazul de miercuri de la Sibiu.
În primul rând, se cuvine să precizăm că ăla nu era urs. Era un PUI de urs. Un ursuleț, dacă vreți, mare cam cât un cățel mai vânjos.
În al doilea rând, trebuie să știți că bietul urs a fost hăituit timp de trei ore prin Sibiu de către niște autorități incompetente. Atât de incompetente încât nu doar că n-a venit nimeni calificat să prindă puiuțul ăla care nici să atace nu știa (sau nu avea de gând, în orice caz, vă amintesc că trei ore a fugit disperat prin oraș), dar au reușit și contraperformanța de a RATA primele două împușcături cu tranchilizant. Pe a treia nu au ratat-o doar pentru că a fost cu glonț. Cu glonț ne iese mai bine. Când vine vorba să omorâm ceva ne concentrăm la maximum, avem și-un pic de erecție când apăsăm pe trăgaci.
În al treilea rând, cine a văzut scurtul filmuleț făcut de ziariștii de la Turnul Sfatului, cu mulțimea de cretini pe jumătate îngroziți, pe jumătate foarte distrați (da, la români se poate) de puiul de urs care fugea disperat pe acoperișuri, și-a dat seama că oamenii din țara asta au ceva greșit la cap. Mai precis, le lipsește empatia. Nici unul dintre imbecilii care stăteau cu telefoanele-n mână și zbierau ”Ursul, băăăă!” sau ”Toată lumea în mașiiiini!” sau ”Ia tu camera și filmeză, băăă!”, nici unul, deci, nu s-a pus nici măcar pentru o secundă în pielea bietului urs. Nici unul nu s-a gândit cât i-a fost de frică ursului, pentru că toți erau preocupați să mimeze frica lor, proprie.
Nu crima e revoltătoare. Bineînțeles că săracul urs a scăpat de chinurile oamenilor, odată omorât. Dar sibienii au reușit performanța să tortureze un animal sălbatic timp de TREI ORE, în centrul unei foste capitale culturale europene.
Miercuri nu a murit un urs. Urșii mor mereu și nimeni nu se scandalizează pentru că nimeni nu știe (din păcate). Ieri, însă, a mai murit un pic din România aia civilizată care ne pretindem a fi. O țară care mai are mult de evoluat, la nivel de mental și morală colective, până să reușească performanța pe care alții o consideră un exercițiu elementar de a respecta viața în mod egal și de a-i ajuta pe cei mai slabi aflați la ananghie, în loc, iată, să-i execute cu o pușcă mare de vânătoare.

Vizualizări: 472

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Editorial:

Citește și: