Aproape toată breasla jurnaliştilor s-a dat lovită atunci când preşedinţia a introdus în Strategia de securitate prezentată şi aprobată în CSAT un paragraf formulat poate nefericit prin care anumite acţiuni ale jurnaliştilor au fost trecute la capitolul “periclitarea siguranţei statului”.

Consilierii preşedintelui au ieşit la înaintare, în gura lupului, şi au încercat să explice raţiunile pentru care unele acţiuni ale  presei au fost plasate pentru prima dată în strategia de securitate pe post de ameninţări la adresa siguranţei. Cea mai nefericită apariţie a fost a consilierului Iulian Fota desemnat să apară la “Realitatea” îmbrăcat ca o piţipoancă, cu tricou roşu şi sclipici auriu. Măcar să nu-şi fi pus sacou peste “ţoală”, că m-a făcut să mă chinui toată seara să disting literele aurii pictate pe tricou de n-am mai auzit argumentele pe care cred că s-a străduit destul de mult să le invoce. Dacă “ţinuta” aleasă a fost o strategie a consilierului prezidenţial pentru securitate naţională pentru a ne distrage atenţia de la discuţia care s-a încins rău de tot în studio atunci cel puţin cu mine i-a reuşit. Dacă nu, tricoul cu sclipici îl plasează pe consilier în capitolul „apariţii nefericite” mai ales că pe parcursul discuţiilor tricoul săltăreţ l-a îndemnat chiar şi pe domnia sa la derapaje de limbaj pentru care ziariştii sunt de regulă sancţionaţi. Cred că tot sclipiciului i se datorează faptul că a căzut în capcană, antrenându-se într-un schimb de replici cu CTP-ul în care s-au făcut reciproc securişti şi kaghebişti în contextul unei discuţii din care se dorea lămurirea situaţiei în care preşedinţia era acuzată că vrea să pună botniţă presei, iar presa era acuzată că vrea să desfiinţeze statul de drept prin campanii dirijate programate şi plătite de anumiţi factori de influenţă din sfera economică şi politică.

Îi sugerez consilierului ca data viitoare când mai vrea să mai lămurească probleme arzătoare ale siguranţei naţionale să-şi asorteze, în puii mei, la tricoul cu sclipici o eşarfă uşoară din voal roşu fără imprimeuri sau înscrisuri şi o pereche de şalvari din satin negru foarte lucioşi, legaţi la mijloc cu o curea bătută-n pietre swarovski. Şi în nici un caz să nu-şi mai pună sacou, că iar mă holbez toată seara să pot citi literele de pe tricou pentru că având  în vedere funcţia pe care o deţine şi activitatea pe care o coordonează cred în continuare că pe tricou este imprimat un mesaj subliminal. Dacă lucrurile nu stau aşa, atunci trebuie să îndemn pe cineva să-i ardă garderoba şi să-l escorteze  la cumpărături că altfel cine ştie cu ce mai apare! În Bucureşti costă atât de mult o cămaşă bărbătească de nu-şi permite să-şi cumpere una sau se dă din popor şi-şi cumpără tricouri de la “Europa”?! O fi vreo strategie….