Mixul energetic rămâne o promisiune transmisă de la un guvern la altul, iar companiile româneşti rămân în continuare meteo sensibile. Dacă plouă merge hidro, dacă bate vântul merg eolienele, dacă e soare fotovoltaicele. Energia termo are loc pe piaţă dacă e secetă şi nu adie nimic, ori dacă este foarte-foarte frig. O lună-două pe an duduie termocentralele, în rest sunt date la minim de dispeceri, să aibă loc „verzii” şi cei cu preţuri mici.
Cum Dunărea este la cote ridicate, afară plouă, iar pentru două zile s-a anunţat cod galben de vânt, termocentralele Complexului Energetic Oltenia nu mai au loc pe piaţă. Luna martie se anunţă rea, nici februarie nu a fost bună, dar măcar în ianuarie s-a lucrat la capacitate. Iar dacă plouă până la vară, nu ştiu cine mai scoate CEO din prăpastie.
Guvernul actual promite o strategie energetică până în septembrie şi atunci vom afla cu toţii dacă va fi sau nu făcut mixul energetic. Nicio ţară din lume nu pune să concureze termo cu hidro, pentru că este clar că nu se pot bate în preţ. Toţi producătorii ar trebuie să aibă în componenţă surse diverse de producere a energiei.
Este însă necesar ca mixul energetic să nu acopere lipsa de restructurare a unor producători. Sectorul termo are nevoie să fie restructurat. În Oltenia, pe minerit au tot fost făcute reduceri, dar pe zona de energie nu prea. Termocentrale cu două mii de angajaţi fiecare nu prea găseşti în occident. Drept este că şi gradul de automatizare este altul. Pe zona minieră restructurarea va atinge în primul rând carierele care nu mai au desfacere, cum ar fi Husnicioara, care probabil va intra în conservare. Timp să fie, că loc de reducere a costurilor este destul. Dar, dacă vremea nu va ţine cu minerii, lucrurile se vor complica şi mai mult.