“Bill Hicks e diavolul”, ar fi spus Ronald Reagan la un dineu. “Dimpotrivă, e Iisus”, l-au contrazis fanii. Când ești caracterizat cu extremele astea, trebuie în orice caz să fii un tip al dracului de interesant.

Dincolo de preferințele politice, Bill Hicks a fost un om sincer față de el însuși și obsedat de dreptate, așa cum o percepea el. Când ești obsedat de dreptate, deci și de echitate, e greu să nu fii catalogat drept comunist. Când mai ești și un om bun, pe deasupra, devine aproape imposibil. Hicks a murit la doar 32 de ani, fix înainte de Campionatul Mondial din SUA, dar vorbele lui continuă să fie citate, preluate, copiate și discutate în toată lumea. A fost mult mai mult decât un comediant. A fost un predicator. Un predicator al dreptății, adevărului, umanității și iubirii. ”Când eram mic, voiam să fiu eroul justițiar care înfrânge corupția și răul și apără adevărul, libertatea și dreptatea. Încă port cu mine fragmente din acel vis, oriunde m-aș duce”, spunea, la un moment dat. Bill Hicks a reușit. A fost eroul. Vă las cu o cugetare de-a lui despre viață. Actuală de când a rostit-o și până acum, dar în pragul unei psihoze mondiale pare cu atât mai prețioasă:

”Viața este ca o tură într-un roller coaster, iar, când alegi să te dai în ea, crezi că e reală, pentru că atât de puternice sunt mințile noastre. Și roller coaster-ul se duce în sus și-n jos, de jur împrejur, și-ți dă emoții și tremurături, e colorat foarte aprins și foarte zgomotos. Și e distractiv, pentru o vreme. Unii oameni se întreabă dacă totul e real sau e doar o plimbare. Dar alții își amintesc și se întorc la noi și ne spun: << nu vă fie frică, e doar o plimbare! >>. Doar că îi omorâm pe acei oameni. << Faceți-i să tacă, am investit mult în plimbarea asta! Uită-te la contul meu mare din bancă, la casă, la mașină, la familie. TREBUIE să fie real!>> De fapt, nu e. E doar o plimbare și o putem schimba oricând. E vorba de o simplă alegere. Fără efort. Fără griji. Fără job. Fără economii și bani. Doar o alegere, chiar acum, între frică și dragoste. Iată cum putem schimba lumea chiar acum pentru ca toți oamenii să aibă parte de o plimbare mai plăcută: luați toți banii pe care-i cheltuiți pe arme și pe sisteme de apărare în fiecare an și, în loc, cheltuiți-i ca să-i hrăniți, să-i îmbrăcați și să-i educați pe săracii lumii. Nici un om să nu fie exclus. Abia atunci vom putea explora spațiul împreună, atât pe cel interior cât și pe cel exterior. Pentru totdeauna.”